joi, 7 noiembrie 2013

7 noiembrie

Radu e din ce in ce mai bine: nu mai vede dublu, iar oftalmologul a spus ca se mai poate corecta din strabism (prin una sau mai multe interventii, dar asta abia dupa ce se va asigura ca ochiul stang si-a atins potentialul maxim de recuperare "naturala"). Mergem saptamanal la psihiatru (desi, cu progresele lui Radu ni s-a recomandat ca e suficient si o data la doua saptamani, insa el se simte foarte bine, incat pana acum nu ne-am "indurat" sa rarim sedintele). A inceput si a treia serie de acupunctura zhendao (si eu care ma temeam ca nu o va vrea nici pe a doua). Doarme noaptea aprox 8 ore (un somn destul de profund) si nu mai doarme la prinz (spune ca nu poate si ca il apuca somnul abia pe la 17-18 - cand se trezeste copilul). Tratamentul pe care il luam acum este Coaxil si Acutil.

Si-a recuperat aproape toata memoria pe termen lung. Mai avem in schimb de lucrat la puterea de concentrare, care atrage dupa sine si memoria pe termen scurt. Din 10 octombrie Radu e "pensionar" de gradul 3 cu drept de munca de 4 ore. Se duce la serviciu 4 ore, singur cu mijloacele de transport in comun si incearca sa munceasca pe masura puterii lui de concentrare. Psihiatrul spune ca din cauza faptului ca Radu se gandeste inca daca este real sau nu (el nu mai verbalieaza insa intrebarea) si se "analizeaza" pe interior, nu se poate concentra 100% la stimulii externi, de aceea uita discutii anterioare; nu uita tot, dar inca suficient de mult... Incercam sa folosim carnetelul pentru a nota diverse lucruri. Chiar si asa, Radu este si se comporta ca un om normal; atat oftalmologul cat si psihiatru au spus ca Radu poate conduce din nou. Tot din dorinta de a "simti" normalitatea, Radu s-a reapucat de fumat, cu un numar redus de tigari (mai mult de 5 tigari i-ar contracta vasele de sange, iar noi ne dorim sa le mentinam cat mai naturale). Sper sa-si poata gasi taria sa se lase, asa cum isi doreste si el... Este afectuos cu copilul, foarte rabdator si se implica pe masura puterii lui in tot ce tine de cresterea lui.

Va multumim inca o data pentru tot sprijinul si speram sa va "rasplatim" cat mai curand toata grija pe care ne-o purtati, printr-o stare de sanatate a lui Radu cat mai buna. Doamne ajuta!

Doinita

joi, 12 septembrie 2013

12 septembrie

Nu am mai scris de mult, dar multe s-au intamplat. Nu lucruri mari, dar multe si marunte, cum de altfel imi doresc sa fie progresul lui Radu: in pasi mici, dar siguri.
Suntem in aceeasi perioada, etapa de recuperare majora: aceea a nevoii de siguranta - ca se va face bine si ca este iubit. Adica ma intreaba de 20 ori pe zi, daca se va mai face bine? cand? daca il mai iubesc si de ce? Tot de atatea ori imi repeta ca el nu simte ca asta e realitate, ca totul este un vis; ca i-ar placea sa fie realitate (dar: "cand se termina cosmarul asta?"); este in coma si vede totul? a murit si vede ce se intampla in jur? ceea ce se intampla prietenilor nostri si noua este ca si cum s-ar uita la televizor.
Am fost cateva zile la munte cu piticul si a incercat sa doarma cat mai putin ca sa poata petrece timp cu el. A reusit sa doarma (fara ajutor medicamentos) aprox 10 ore pe noapte si aprox 2 la pranz.
Cei de la Sanador ne-au facilitat sedinte cu un psihoterapeut (dr Miruna Stanescu) de care Radu a fost foarte incantat; mi-a spus la o saptamana dupa prima sedinta ca parca s-a simtit in realitate in sedinta aceea. Asa ca, desi eram programati peste alte doua saptamani am fost din nou si saptamana trecuta; probabil ca ora la care am reusit sa ne strecuram programarea a fost cam nepotrivita (era intervalul de somn a lui Radu), ca nu a mai fost atat de receptiv ca prima data. Ieri am fost din nou si nici de data asta Radu nu a "raspuns" (desi dormise doua ora la pranz); raspunde numai cu generalitati (la birou a fost "ca la serviciu", copilul "creste" etc sau cu "nu stiu" ).
A inceput sa isi mai aminteasca lucruri: cand se uita la pozele din concediile trecute isi aduce aminte lucruri chiar in detaliu. Il gasesc in schimb uitandu-se si pe pozele de la motzul lui Petru, despre care nu are nicio amintire... ii e foarte greu sa creada ce s-a intamplat si ca Petru exista si este al nostru. A inceput sa isi mai aminteasca si unde am parcat masina sau ce lucru important am facut ieri sau cu cateva zile in urma (fara a le putea localiza exact in timp). Sunt si foarte multe momente in care nu isi aminteste ce trebuie sa faca sau ce a facut..
Doarme din ce in ce mai putin: aprox 8 ore pe noapte (daca s-ar culca mai devreme de ora 24 ar putea dormi ceva mai mult, dar nu poate adormi mai devreme) - pana se trezeste dimineata piticul. Si neaparat mai doarme 2 ore la pranz. De aprox. 3 saptamani suntem doar noi si copilul in casa si primim ajutor doar pe timpul zilei pentru copil. Am avut si un weekend in care ne-am "descurcat" singuri. Desi mai are concediul medical pana pe 10 octombrie, de o saptamana a inceput sa se duca si la serviciu cate 2-3 ore maxim si este destul de obosit dupa (chiar si dupa o ora si jumatate de stat la birou). Ii e foarte greu sa se concetreze si sa retina (e suficient sa deschida un mail sau sa intre in alt fisier ca sa uite ce avea de facut sau unde trebuia sa faca), dar e foarte important ca merge si schimba atmosfera. Doctorii l-au incurajat sa mearga si dupa terminarea concediului medical, dar sa vedem sub ce forma...
Mai are momente in care face glume neadecvate, de genul: intreaba oamenii prin magazine daca nu vor ciorba la plic (dupa ce ia cateva plicuri de pe raft) sau sa ascunda telefonul doctoritei cand nu este in cabinet. Mai spune de asemenea ca ii vine sa loveasca/ darame ceva, ca sa se convinga ca este adevarat. Cand incerc sa ii spun ca nu este un comportament adecvat si s-ar putea sa aiba consecinte neplacute, ma lovesc de intrebari "da, de ce?", "asa, si?", "oricum totu-i un vis"... chiar daca zice, nu mai este agresiv.

Am reinceput (sper eu - am fost o data) si sedintele de acupunctura zhendao (cand l-am rugat sa ne propunem sa facem macar 6 sedinte nu a fost de acord, asa ca sper ca macar de la o saptamana la alta sa il conving sa mergem pentru ca eu sunt convinsa ca il ajuta).
Saptamana aceasta ne-am vazut si cu d-na dr neurochirurg Ioana Knoller: nici nu a mai fost nevoie sa se uite pe acte; stia despre ce este vorba; ne-a recomandat sa luptam in continuare, intrucat ceea ce s-a intamplat cu Radu a fost la granita unei minuni, sa cerem ajutor psihologic (intrucat asta ar ajuta acum mai mult decat orice medicament) si dupa ce avem un RMN actual (nu conteaza cat de performant va fi aparatul, cat faptul ca ar trebui "feliat" capul milimetric), sa revenim si sa vedem ce e de facut: parerea ei este ca daca in mezencefal este un cavernom, riscul sa sangereze este destul de mare si daca se poate, sa incercam sa il operam. Oricum, stiam asta deja. Nu am discutat cu Radu inca despre asta; ne concetram pe recuperare, pe "ancorarea in realitate" si mai vedem.
Radu si-a facut si o ecografie abdominala, intrucat cauza din cand in cand dureri in partea dreapta, cam in dreptul taieturii de la drenul intern; ni s-a spus ca s-ar putea sa fie de la faptul ca lichidul drenat sa se adune mai mult odata si acesta sa fie motivul, dar i s-a luat si sange si vedem daca se coreleaza rezultatele.
Pe 16 sept avem programare la oftalmolog, in speranta ca vom putea afla mai multe despre "daca/cat" va putea Radu sa vada mai bine; daca va fi cazul vreunei interventii pentru corectarea strabismului sau nu.
In rest, mergem inainte cu: psihoterapia, acupunctura (sper eu) si tratamentul medicamentos (coaxil, depakine 300 si am inceput de ieri si cu pramistar). Puteti sa il sunati pe Radu (pe oricare dintre nr), sa ii trimiteti mail-uri sau chiar sa il "scoateti" in oras pentru 1-2 ore intr-o seara (am fost incurajati de psihoterapeut sa "iasa" si singur din casa, din ce in ce mai mult). Sa ne ajute Dumnezeu, sa ne dea putere si rabdare sa mergem inainte!

Doinita

miercuri, 7 august 2013

7 august

Nu am mai apucat sa scriu de ceva vreme: piticul a venit acasa pentru o saptamana si ne-a tinut in priza :) Am inceput cu pregatirile: Radu m-a ajutat sa gatesc vreo 3 feluri de mancare intr-o zi, iar in alta a dat cu aspiratorul si mopul prin casa. A incercat sa se trezeasca mai dimineata (in jur de 10 - adica sa doarma doar 10 ore noaptea) ca sa mai petreaca timp cu copilul (desi dupa a patra zi se vedea ca a obosit), se odihnea la pranz 1h - 1h 1/2h si dupa-amiaza ieseam cu el in parc; am fost insotiti in fiecare seara de prieteni (ca sa ii pot supraveghea pe amandoi), cu exceptia unei singure seri in care ne-am descurcat bine si noi trei. A fost afectuos si grijuliu cu copilul, a reusit sa se trezeasca noaptea si sa ma ajute cu biberonul cu lapte (chiar daca a mai avut si scapari: ba deschidea usa la frigider, ba mai fierbea apa care trebuie doar incalzita; atunci cand faceam si ceai, ma intreba pentru ce fierbe apa, cand trebuie dat ceaiul, etc.), iar dimineata cand copilul mai intra peste el in camera si se suia in pat langa el, sa il trezeasca, nu se mai supara.

Radu a inceput sa isi foloseasca telefonul, i-am dat si portofelul (pe care le tine tot in rucsacul meu). A inceput sa mai intre singur in magazin sa cumpere paine, fructe (eu il astept in fata magazinului sau in masina). De 2 zile il las sa isi aleaga si hainele cu care sa se imbrace. A inceput sa isi mai aminteasca cate ceva din ce a facut cu o zi, doua inainte si cateodata si de unde venim sau unde mergem (chiar daca de fapt sunt intrebari pe care mi le adreseaza, ca sa ii confirm).

Din pacate imi spune in continuare de multe ori pe zi ca el este convins ca totul este un vis, ca nu este real. Are si momente in care spune ca nu isi mai revine si ca nu are rost sa mai faca nici un tratament. Se enerveaza foarte usor, pe nimicuri (de genul cum este parcata vreo masina pe trotuar), nu are rabdare (ca vine greu liftul; ca nu sunt gata sa iesim afara, desi trebuie sa pregatesc si pe el si copilul si sa ma imbrac/incalt si eu) si vorbeste urat: nepoliticos, grosolan atat cu cei apropiati si cateodata chiar cu necunoscuti. Judeca foarte usor oamenii si are senzatia ca doar el are dreptate si logica lui este cea buna, chiar daca ii dai argumente care il contrazic. Nu gusta toate glumele si face glume, pe care de multe ori tind sa le iau ca si lucruri serioase, iar el imi spune apoi zambind: "am glumit"...

Socializam aproape in fiecare seara: iesim afara, ne vedem cu prietenii; in timpul zilei gasesc activitati sa ne tina ocupati: mai rezolvam treburi administrative, am fost la dentist, ne-am plimbat un pic cu bicicletele prin Kiseleff, mergem la film, la biserica, mai trecem pe la serviciu pe la Radu etc. Am mai fost si la psiholog de 2 ori, dar si aici am facut (sper eu) o pauza pentru ca nu mai vroia. Avem in schimb date niste exercitii de cognitie si memorie pe care le putem face in luna august si in septembrie sa mergem pentru raspunsuri si interpretari.

Am primit o oferta de internare si evaluari gratuite din partea celor de la Sanador, special creata pentru Radu, pe care am "onorat-o" in cursul zilei de ieri (Radu a acceptat in ideea ca va fi un doctor care ii va putea spune cand se va ancora in realitate): am fost vazuti de un neurolog si un psihoterapeut. Bineinteles ca am fost vizitati si de prof. Ciurea si dr. Luca. Toti au fost bucurosi sa il vada si impresionati de progresele facute. Rapoartele medicale si biletul de externare le voi urca undeva la sfarsitul saptamanii in dosarul medical. Concluzia e ca progresele lui Radu din ultima luna, pe care le-am descris, fac ca pronosticul de vindecare sa fie unul bun: are sanse sa isi revina aproape complet (sunt inca destul de rezervati in privinta ochiului si e posibil sa nu isi mai aduca aminte din trecut anumite lucruri - mici "gauri negre" - dar Radu sa functioneze f. bine in prezent). Prof. Ciurea a spus ca pentru fiecare zi de stat in coma (aprox. 2 saptamani) are nevoie de aprox. o luna de recuperare, iar psihoterapeuta a estimat cam la un an si jumatate recuperarea completa. Asadar, mai avem, sa zicem, un an... sau cine stie, cat o vrea Dumnezeu...

Ca si recomandari speciale fata de ce a primit/luat pana acum ar fi:
- Coaxil 12,5 g pentru dispozitia sa depresiva - sa vada si partea plina a paharului (ultima data cand am fost la sedinta si psihologa ne-a spus ca descrierile lui Radu vis-a-vis de cum vede el lumea - ca prin vis, ireal - sunt asemanatoare cu cele ale pacientilor cu depresie)
- hipnoza pentru aduceri aminte; desi Radu a fost reticent (nu crede in asta), eu zic ca daca nu are efecte secundare, ar merge incercat orice.
In rest, o forma mai avansata de Piracetam - pentru memorie si concentrare si recomandare pentru psihoterapie. Vom reveni la psihoterapeut peste 2 saptamani sa vedem cum reactioneaza Radu la tratamentul antidepresiv si vedem atunci, poate incepem si sedintele de psihoterapie - mi s-a parut ca Radu a fost mai cooperant si mai deschis in discutia cu psihoterapeuta decat cu psihologa (nu stiu daca a fost vorba despre chimia intre persoane sau astepta un raspuns vis-a-vis la momentul cand "se va ancora in realitate").

Am mai primit de asemenea recomandari sa nu mai doarma asa de mult, sa inceapa sa munceasca 2-3 ore (ca sa nu se mai concentreze/streseze atat pe aducerea aminte si sa relaxeze partea aceasta, iar atunci cand o acceseaza sa isi poata aminti). Radu primise deja incurajari (oferte concrete, cu calculator disponibil) de la sefi sa vina la birou, chiar si ora, chiar si numai pentru a citi sau a sta de vorba, sa afle ce s-a mai intamplat, sa il ajute la reintegrarea in colectiv, munca, etc; desi initial a zis "da", toata saptamana acasa mi-a spus ca trebuie sa se duca sa anunte ca nu poate veni (intai pentru ca nu se simte in stare, apoi ca ar vrea sa mai stea acasa). Nu l-am fortat, dar acum venind si de la medici, o sa incerc sa il mobilizez cu 1 septembrie, macar o ora - doua (asa anuntase si la serviciu, dar vreau sa ma asigur ca tine minte si o sa se tina de cuvant).

Prof. Ciurea i-a spus lui Radu ca acum depinde doar de el recuperarea: sa aiba ambitia si determinarea sa se refaca cat mai repede. "E usor de spus"... ar spune Radu... chiar si eu, dar mergem inainte. Doamne ajuta!

Doinita

vineri, 26 iulie 2013

26 iulie

Saptamana aceasta starea lui Radu nu s-a schimbat. Am reusit sa ajungem si la psiholog si am mai facut cateva exercitii de cognitie. Vom mai merge de vreo doua ori si apoi vom continua acasa genul acesta de exercitii, asa cum ne-a fost recomandat. Evident nici de acest lucru nu este foarte incantat, dar eu zic ca trebuie sa incercam; nu pot sa il las sa se uite in calculator si sa ma intrebe "apari in poza de pe desktop langa un copil, cine este?" A recunoscut-o pe terapeuta (desi o mai vazuse o singura data), incercam sa mai facem exercitii de memorie, propunandu-ne sa memoram locul unde am parcat masina sau ce tip de fructe am cumparat sau cu cine ne-am vazut cu o zi in urma, etc. E greu pentru ca daca spune ca nu stie si ca nu isi aminteste, indiferent cate indicii sau detalii ii dau, nu stiu cum sa il mai ajut.

Chiar si asa, mergem inainte. Doamne ajuta!

Doinita

duminică, 21 iulie 2013

21 iulie

Saptamana aceasta am fost cateva zile la mare pentru ca era acolo si Petru cu bunicii. Radu s-a bucurat de copil, de apa, desi nu crede ca a fost ceva real. Ma intreaba de cateva ori pe zi in fiecare zi: "cand se ancoreaza in realitate", pentru ca" totu-i un vis tampit" si el vrea sa fie "ca inainte".  El vrea o data/perioada exacta, iar eu nu stiu ce sa ii mai raspund. Acum cel mai greu e cu memoria. Abia ne-am intors de la mare si ii povesteam ceva de Petru, iar el ma intreaba "cine este Petru?"; ne pregatim sa plecam intr-un loc - e suficient sa se duca la baie si cand se intoarce ma intreaba "plecam undeva?"; suntem in masina si ne indreptam spre casa si ma intreaba "de unde venim?" Am avut senzatia ca isi aminteste lucruri, dar cred ca acestea au fost intr-un anumit moment, caci saptamana aceasta nu mai stia nici macar ca a avut un accident vascular: "de ce nu mi-ai spus pana acum?" Realitatea pe care si-o aminteste el este cea in care el se ducea la serviciu, iar copilul era in faza de proiect. Se bucura "daca ar exista", dar nu crede ca este adevarat. Este convins ca este intr-un vis, din care nu poate iesi. Nici evenimente mai indepartate nu si le mai aminteste cum si le-a amintit parca in saptamanile trecute. Accesul la memorie, atat pe termen lung cat si pe termen scurt, il face (cred eu) dependent de mine si asta nu ii face bine. Si inca nu a venit copilul acasa...

Din cate am observat nu mai vede dublu. Nici nu mai stiu daca este un lucru bun sau rau... L-am intrebat si mi-a confirmat si apoi m-a intrebat: "am vazut vreodata dublu?" Cu toate acestea se impiedica destul de des si mai are ceva probleme de echilibru (cred ca din cauza ca nu vede in spatiu).

Se duce in continuare des la baie, atat ziua, cat si noaptea (mai ales in perioada de vara cand bea mai multe lichide, mananca pepene, etc.); in 12 ore de somn se duce de aprox. 5-6 ori, iar ziua si mai des.

Are perioade in care il "mananca" lobul urechilor sau pielea capului sau pieptul (i-au aparut si bubite de la caldura), se scarpina , dar asta ii mai creeaza o stare de iritabilitate. Mai are de asemenea momente in care se enerveaza, dar nu asa de des ca inainte.

Momentan tratamentul nostru inseamna: o pastiluta pe zi Depakine 300 mg la ora 20 si acupuntura zhendao, o data pe saptamana, sambata. Oricum, nu mai vrea sa faca/ia nici un tratament si cu greu il conving sa continuam ("oricum nu ma mai fac bine"). Poate reusim sa introducem din nou o sedinta de psihoterapie pe saptamana.

Mergem inainte. Doamne ajuta!

Doinita

joi, 11 iulie 2013

11 iulie

Radu face progrese de la o saptamana la alta si cred ca in mare parte datorita acupuncturii zhendao. In ultima saptamana a dormit in medie 12 ore si cand se trezeste este mai "prezent" si are ochii mai limpezi (nu incetosati). Mainile si picioarele ii sunt calde si uneori ii transpira palmele (ca inainte de accident). Mi se pare ca isi aminteste mai multe lucruri (nu imi dau seama inca daca e din cauza sa i le-am mai povestit sau chiar si le aminteste "vizual"). Cu cat isi aminteste mai mult, cu atat realizeaza mai bine ca nu isi aduce aminte lucruri (are si momente cand o luam de la capat si intreaba unde lucreaza, daca avem copil, unde este, unde mergem, etc), ca e "amnezic" si se intristeaza spunand ca el nu se mai face bine... ca traieste intr-un vis... ce sa faca sa se trezeasca? cum ii dovedesc eu ca nu e vis?... are in continuare momente de apatie, de lipsa de chef de viata... mai are de asemenea momente in care se enerveaza (din cauza galagiei, a masinilor din trafic sau a oamenilor care fac lucruri ce lui nu ii plac - indiferent daca au sau nu legatura cu el) sau vorbeste inadecvat cu persoane pe care nu le cunoaste ("de ce ati luat-o d-soara pe acolo?") sau nu are rabdare...

Angiografia a iesit normala, adica am eliminat riscul unei malformatii a vaselor. Ramane in continuare posibilitatea existentei unui cavernom - se poate vedea la un RMN 3 Tesla cu substanta de contrast, pe care am putea sa il facem la 6 luni de la ultimul RMN (din octombrie incolo). Oricum, chiar daca se va dovedi ca este cavernom, din cate am inteles nu se poate interveni pentru el, asa ca ne vom concentra pe recuperarea lui Radu. Rezultatul angiografiei, biletul de externare si filmuletul angiografic le vom urca la finalul saptamanii langa celelalte investigatii medicale.

Referitor la ajustarea tratamentului medicamentos: am renuntat de vreo 2 saptamani la cele 2 pastilute de piracetam de 400 mg pentru ca Radu era pe parcursul zilei "prezent". Neurologa ne-a recomandat sa "incercam" cu Aspendos 100mg (Modafinil) - e un medicament nou adus in Romania si nu a mai lucrat cu el, dar as mai astepta cateva zile sa vad cum se mai prezinta Radu, caci pe parcursul zilei nu are momente de somnolenta exagerata, ci mai degraba de oboseala si pana acum numarul de ore de somn a fost descrescator. Tot la recomandarea neurologei, de o saptamana am marit Depakine 150mg la o pastiluta intreaga Depakine 300mg (ora 20) si am redus Ketileptul 100mg la jumatate pana cand aseara l-am scos de tot. A adormit un pic mai greu aseara (pe la 24). In caz ca nu adoarme si ca sa nu ne intoarcem la perioada in care adormea la 4-5 dimineata, ni s-a recomandat Stilnox 100mg sau Zolpidem 100mg.  Asadar, in acest moment luam doar Depakine 300mg.

Ca sa eliminam si posibilitatea unei hipertensiuni, ni s-a recomandat de asemenea sa punem un test holter ambulatoriu pentru monitorizarea tensiunii arteriale pe parcursul unei zile "normale".

Intre timp, am dat o fuga la mare (am stat tot timpul sub o umbrela de 9 m2), unde am facut 3 bai impreuna (a intrat treptat in mare). Asta i-a placut cel mai mult si sper sa putem repeta, caci momentan este singura forma de exercitiu fizic pe care o face. Are in prezent 80 kg si nu e vorba de aspectul estetic, cat de sanatatea lui. Mananca in continuare foarte multe dulciuri (nu se poate opri singur) si i-a revenit din pofta de tigara...

Am ajuns un pic si pana la Piatra Neamt: am fost la cimitir, am vorbit cu parintele (i-a placut foarte mult si pe moment i-a dat incredere), am intrat si intr-un poligon unde a mers un pic si a facut o parcare laterala. Acum vrea sa vada copilul, caci "acum am aflat de el; eu de ce nu am stiut pana acum de el?" (am mai trecut prin fazele astea) si ne pregatim pentru urmatoarea sedinta de acupunctura de sambata.

Multumim Maicii Domnului si Bunului Dumnezeu pentru tot ajutorul!

Doinita 

miercuri, 3 iulie 2013

3 iulie - dupa-amiaza

Am inceput saptamana destul de activi.

Luni s-a trezit la 13:30, iar la 14:45 ieseam din casa: am rezolvat tot felul de lucruri de la 15 pana la 20 (am luat adeverinte de salariat, trimitere pentru internare, tuns - nu reusesc deloc sa il conving sa se barbiereasca; de data asta nici macar sa tundem barba mai scurt..De cand am fost la tuns (acum vreo 3-4 saptamani) si l-am convins sa ii lase se ii tunda barba nu am mai reusit sa i-o mai scurtez pana luni... spune ca ii place asa; foarte greu il conving sa mearga sa faca si dus... "fac mai tarziu, nu am chef acum"; pe dinti in schimb, mai ales seara inainte de culcare, cand nu ii este somn se spala foarte bine.

Are perioade in care spune ca mancarea a fost buna dar si perioade in care spune ca nu are gust... ca parca mananca altcineva in locul lui; chiar si cand ii este pofta de ceva dulce se gandeste ca le mananca degeaba, dar nu renunta la ele. S-a ingrasat destul de tare din cauza rontzaielilor, dulciurilor si meselor tarzii (mananca de prinz pe la 15-16 si apoi de seara pe la 21-22). Ne-am cantarit sambata - 78kg, daca mergea bine cantarul...

Ieri ne-am internat la Spitalul Universitar. Neurologa comparand dosarul si investigatiile imagistice cu starea lui Radu a spus ca s-a recuperat f bine fizic. In schimb psihologa chemata pentru o evaluare, mi-a spus dupa (nu m-a lasat sa stau in camera cu ei) ca nu e bine deloc; ca are probleme pe segmente importante: de memorie, de atentie, lucruri pe care de altfel le stiam... din cate am inteles ne vom revedea lunar (cu internari de o zi) pentru astfel de evaluari. Si vedem intr-un an "ce se alege". Mi-a recomandat de asemenea sa nu il mai las sa doarma asa mult, caci creierul nu este stimulat atunci cand doarme si sa incerc sa ii stimulez atentia si memoria dandu-i sa citeasca si apoi sa reproduca (lucru de care Radu nu e deloc incantat: "nu imi place, nu pot").

Azi facem 6 luni... i-au facut angiografia de dimineata; pentru ca au intervenit pe artera femurala, Radu nu are voie sa se miste 8 ore si pana maine dimineata nu are voie sa se dea jos din pat. I-au facut o perfuzie cu algocalmin ca sa nu il doara dupa ce trece efectul anesteziei locale si incercarea mare va fi sa il mentin culcat, macar pana deseara. Ieri, am dat 3 ture de spital pe parcursul zilei si tot imi spunea "ce cautam noi aici?" "nu avem ce cauta aici", vroia sa ne urcam in autobuz si sa mergem acasa; faptul ca era intr-un loc care nu ii placea, ii dadea si o stare de nervozitate si ar fi lovit masini si jignit oameni necunoscuti, dar a raspuns si frumos omului de la chiosc, de unde am cumparat apa, pentru ca ne servise si vorbise frumos ("tu nu ai face la fel?").Rezultatul angiografiei il voi discuta mai tarziu cu neurologa.

Intre timp am mai primit raspunsuri la intrebari, tot de la neurologa: 
- are voie sa manance dulciuri, chiar si ciocolata neagra, dar cu masura
- are voie o cafea/zi
- 1/2 pahar de vin sau 1 bere
- sa incerc sa ii reduc nr de ore de somn cu o ora/saptamana
- exclus tigara
- "Nu" pentru avion si soare - deocamdata

Lucram si la ajustarea tratamentului mendicamentos. Maine o sa ne externam.

Am primit intre timp aprobare pentru prelungirea concediului medical pana pe 10 oct (maxim). Dupa aceasta data avem 2 posibilitati: reintoarcerea la munca (probabil cu un program scurt, cred ca de aprox 4 ore - nu prea cunosc posibilitatile) sau pensionare temporara (min 1 an de zile; daca vrem reevaluare mai devreme o putem cere).

Mergem inainte. Doamne ajuta!

Doinita

3 iulie - dimineata

Saptamana trecuta s-a incheiat frumos: joi am plecat spre Busteni si am innoptat la Manastirea Caraiman. Ne-am inchinat la paraclisul Maicii Domnului. Am observat ca Radu incepe sa se roage "liber", dar la un moment dat foloseste citat din psalmul 50 si continua apoi sa il spuna pana la capat si il reia in acest mod de 3-4 ori consecutiv. Am trecut si pe la parintele Gherontie, care ne-a binecuvantat si cand i-am spus despre accidentul vascular al lui Radu, i-a zambit si a spus "nu mai are" :)

Vineri am pornit spre casa, pe autostrada Ploiesti-Bucuresti i-am dat lui Radu sa conduca (3 benzi aproape goale, plus banda de urgenta). A condus vreo 35-40 de km, viteza medie de aprox 100km/h, cu observatia ca "tragea" dreapta. Il avertiza in schimb banda de pe asfalt si se redresa usor.

Sambata a fost o zi plina: ne-am trezit pe la 9:30 ca sa ajungem la acupunctura (de data asta am vazut si eu cum l-a intepat: la ceafa, pe piept, pe fata - sinusuri si tample spre ochi si in cap ), apoi la 11:30 era acasa din nou in pat; la 1:30 l-am trezit si a fost de acord sa mergem la o inmormantare (chiar a vrut sa stea in picioare langa biserica - cat a putut- sa auda mai bine predica), apoi am trecut pe acasa, ne-am schimbat si am plecat spre Braila sa il "pupam" pe Petru. A condus aprox 80 de km pe autostrada Bucuresti - Constanta, de data asta mai centrat (a "tras" dreapta doar de vreo 3-4 ori). Vineri a fost mult mai obosit dupa ce a condus, sambata era mai bine desi distanta fusese dubla.

La Braila am stat la terasa, a discutat cu lumea, a fost afectuos cu copilul, chiar a vrut sa il ia in brate de cateva ori, dar piticul nu prea a vrut. Duminica am plecat spre Bucuresti dupa ce s-a trezit si am mancat de prinz. Din ce am observat, dupa cele 2 sedinte cu acupunctura: reuseste sa se trezeasca mai usor (ori dimineata cand e nevoie, ori dupa cele 14 ore- nu ii mai trebuie 2-3 ore sa stea in pat si are ochii mai limpezi, e mai "prezent"), a avut si 2 zile cand s-a trezit dupa 13 ore. Intervalul actual de somn ar fi: 23:30 - 13:30.

Doinita

miercuri, 26 iunie 2013

26 iunie - amiaza

Radu a avut o saptamana bunicica (16-23 iunie): s-a trezit in jur de 14, a fost cooperant si nu a mai avut momente de nervozitate accentuata (ba chiar a fost afectuos cu copilul), a avut momente cand si-a amintit lucruri.

Am fost si am discutat cu o neurologa de la Spitalul Municipal (pe baza dosarului medical al lui Radu) despre starea lui Radu si mi-a spus ca cel mai bine ar fi sa se interneze 5 zile, timp in care sa ii faca angiografia 4 vase si sa il urmareasca in vederea ajustarii tratamentului medicamentos pe care il ia acum (daca va fi cazul).

Ne-am vazut de asemenea pe 19 iunie cu o psihologa (pe care lui Radu i-o descriu ca si terapeuta care ne ajuta sa avem mai multa rabdare, sa nu mai fim asa nervosi si care o sa ne arate exercitii de memorie, pe care o sa le facem apoi acasa). La inceput nu a fost foarte incantat ca trebuie sa mergem, desi pusesem programarea la ora 17, ca sa ma asigur ca va fi treaz, mancat si dispus sa "facem ceva". Pe drum a uitat unde si de ce mergem, iar acolo a fost mai reticent la inceput si a recunoscut ca nu tine musai sa fie acolo, dar apoi, cand am continuat cu "testele" si vedea ca se descurca, a mai prins curaj. Din ce teste a lucrat, singurul la care a fost mai deficitar a fost cel in care trebuia sa retina cifre si litere si apoi sa le aranjeze in ordine crescatoare, respectic alfabetica (ex: 6, j, 2, a ); daca le vedea scrise le facea imediat, dar capacitatea lui de stocare este limitata si uita o parte din cifre/litere si evident apoi nu mai avea cum sa proceseze informatia. Am concluzionat ca vom mai merge o data pe saptamana. O sa incepem cu cateva sedinte in care sa invatam tehnici de relaxare a corpului si apoi vom continua si cu exercitii de cognitie/memorie. Seara a fost mai optimist, bune dispus, desi sunt convinsa ca o vom lua de la capat data viitoare.

Referitor la reabilitarea cognitiva despre care scriam anterior, psihologa a spus ca in functie de cum percepe Radu lumea si lucrurile din jur, se va adapta cu terapia.

Pe 21 iunie ne-am revazut cu oftalmologa careia ii povestisem cu aproximativ 2 saptamani in urma ca Radu vede dublu (desi la evaluarea anterioara, prima, nu vedea); mi-am dat seama ca dimineata cand se trezea se uita cand cu un ochi cand cu celelalt la lustra si alte obiecte si cand l-am intrebat mi-a confirmat ca vede dublu. Asa a reiesit si din reevaluarea de vineri, dar se pare ca acesta ar fi un lucru bun, pe care oftalmologa l-a interpretat ca fiind incercarea creierului de a primi informatii si de la ochiul stang, care se forteaza sa isi revina - cat se poate.

Pe 23 iunie l-am convins sa se trezeasca la 10:30 si am fost la Muntele Rosu cu niste prieteni. Mi-a fost copilot la condus, acolo am urcat un deal 3-4 minute, am facut pauza 20-30 minute si apoi am mai urcat 5 minute, cand a zis ca a obosit si s-a ironizat spunand ca a ajuns un "pantofar". Am stat in aer curat si am mai povestit 30-40 minute si apoi am coborat in Cheia, am mancat si ne-am intors spre casa. A fost o zi plina, dar eu cred ca i-a placut. Pe drum, la dus, a plouat. Cat am stat pe deal se incalzise si a remarcat cat e de frumos desi plouase mai devreme (cam la o ora dupa). La intoarcere, cand i-am aratat baltile de la ploaie, nu isi mai amintea ca plouase (cam la 3 ore dupa).

Saptamana asta a inceput cu drumul spre Brasov. Ieri am fost la clinica unde se evalueaza si se fac tratamente cu acupunctura Zhendao. Dupa ce s-a uitat pe CT-ul din 3 ianuarie si pe cel mai recent RMN (cred) si i-am povestit in linii mari despre ce este vorba (era foarte greu, caci eu spuneam in romana unui doctor roman, care ii spunea in maghiara unui doctor chinez - asistentul profesorului chinez, iar acesta ii spunea in chineza profesorului si intrebarile veneau pe acelasi circuit de la ei, iar la un moment dat nu mai stiam daca vorbesc intre ei sau traduc sau daca pot vorbi fara sa ii intrerup). Am inteles ca profesorul medic chinez nu ne poate promite nimic, ca dupa parerea lui nu a fost un simplu atac cerebral (m-au intrebat de vreo doua ori ce au zis doctorii si le-am raspuns ca se presupune ca ar fi o malformatie) si ca acolo ar fi o tumora (probabil de dimensiuni mici, care acum poate nu se vede, dar care poate creste). Au zis ca putem incerca, ca rau nu are ce sa ii faca. Mi-au mai spus ca doarme atat de mult intrucat creierul nu este bine oxigenat si ca are probleme si cu circulatia sangelui (era dat drumul la aer conditionat foarte tare si Radu a mentionat de vreo 4 ori ca ii este frig). I-au facut o prima sedinta de acupunctura (Radu a spus ca l-a durut putin) si am aflat ca sambata vin si in Bucuresti si ca putem continua acolo tratamentul - se face o sedinta pe saptamana, timp de 6 saptamani si apoi pauza si reluata seria de 6 sedinte. Cred ca vom continua cel putin o perioada sa mai facem niste sedinte, macar o serie, sa vedem daca e vreo imbunatatire si poate pana sambata (la urmatoarea sedinta in Bucuresti) imi pun si gandurile in ordine, ca sa le pot pune niste intrebari concrete, caci ieri m-au cam bulversat. Nu am primit nici un document medical pe care sa il pot arata mai departe.

Aseara l-am convins pe Radu sa ne plimbam un pic cu bicicletele (stam la curte, la cativa km de Brasov); desi a fost reticent la inceput ("sa imi rup gatul", "nu pot", "nu am chef "), l-am convins ca mai mult decat sa cada cu bicicleta pe iarba, in curte si apoi pe ulitele din sat, nu are ce sa pateasca. A reusit sa isi tina echilibrul; daca se uita la drum, poate merge chiar bine, daca mai schimba privirea se mai dezechilibreaza si pica. Dar macar a vazut ca se poate (cand am fost la oftalmolog vineri a intrebat-o cand poate sa joace tenis si sa se plimbe cu bicicleta, iar doctorita a spus ca nu stie, dar poate incerca; ca probabil nu va fi Federrer, dar sa incerce, la fel si cu bicicleta).

Urmatorul pas ar fi sa ne internam la Spitalul Municipal si sa facem angiografia 4 vase si sa incercam ajustarea tratamentului medicamentos. Luni dimineata o sa merg la spital sa vorbesc cu doctorita si sa verifice daca merge angiograful, pentru ca are ceva probleme tehnice si sa vedem daca se rezolva pana atunci. Deja Radu si-a exprimat reticenta legata de internare si alte investigatii ("ca tot degeaba le facem"). Sa vedem cum o sa o scoatem la capat si ce raspunsuri mai primim. Doamne ajuta!

Doinita

duminică, 16 iunie 2013

16 iunie - dupa-amiaza

Hristos S-a Inaltat! Saptamana aceasta a fost una mai "uniforma":
- a adormit in jur de ora 23 cu doua exceptii, cand a adormit la 1:30 (s-a trezit mai tarziu sau a dormit in timpul zilei); s-a trezit in jur de ora 14, dar nu s-a ridicat din pat decat pe la 16.
- s-a enervat in fiecare seara cand am iesit in parc cu copilul pe cei care vorbeau tare sau pur si simplu nu ii placeau lui si ii jignea (fara sa fie auzit, caci altfel probabil s-ar fi iscat conflicte mari).
- a citit aproape in fiecare zi: ba din carti, ba pe e-mail; i-am propus sa intre si pe Facebook si a facut-o, dar nu l-a atras nimic din ce era postat acolo.

Spune constant ca simte ca traieste intr-un vis din care vrea sa iasa; ca nu stie ce e cu el, daca asta e realitatea si ma intreaba daca eu sunt sotia lui si daca se rataceste cum poate sa ma gaseasca (in special seara la culcare). Il rog sa repete numarul meu de telefon si adresa unde locuim si le stie.

Am depus actele pentru prelungirea concediului medical cu ultimele 90 de zile posibile. Daca se aproba vom avea concediu medical pana pe 10 octombrie, dupa care ori ne intoarcem la munca (sub o forma inca neclara) ori intram in pensionare temporara (minim 1 an de zile). Cand l-am rugat sa dea nr. meu de telefon asistentei care urmeaza sa ne anunte daca se aproba sau nu prelungirea concediului, nu l-a mai stiut (era ora 12 ziua).

Pe 25 iunie avem programare la Brasov pentru o evaluare si eventual un tratament cu acupunctura Zhendao; sperantele mele sunt ca aceasta sa ii mai regleze un pic somnul (poate vom mai reduce din dozajul medicamentelor sau renuntam la ele) si starile de nervozitate. Referitor la starile de agresivitate, un neurolog din afara tarii mi-a scris ca acestea se pot "ameliora" cu "reabilitarea cognitiva" de catre un neuropsiholog: "nu este o forma de psihoterapie, departe de asa ceva, ci o modalitate de a recrea automatisme sociale prin exercitiu repetat. Nu va ascund insa ca asemenea tip de tratament este foarte rar si in Franta, insa rezultatele sunt pozitive"... Am inteles ca, cu cat ne indepartam de episodul comatos, cu atat sansele de normalizare ale functiilor cognitive se diminueaza si ca incepem sa vorbim de sechele, daca simptomele persista mai mult de 6 luni. Perioadele lungi de somn si "programul" instabil nu ne-au permis programari sau intrevederi constante cu doctorii/terapeutii, dar poate de acum incolo vom reusi.  Daca cunoasteti un astfel de neuropsiholog, va rog sa imi dati de stire.

Ceea ce mi-as dori sa stiu foarte tare este daca isi va reveni cu:
1. memoria (atat pe termen lung, cat si pe termen scurt); aseara am luat o inghetata inainte sa intram la teatru, dar cand am iesit din magazin nu mai stia ca urma sa intram la teatru, si lucruri de genul acesta se intampla tot timpul.
2. starile de nervozitate
3. somnul (sa reducem nr. orelor de somn de la 16 in prezent, la un nr. mai rezonabil - 10 ore, spre exemplu).

Daca aveti povesti asemanatoare sau pareri/raspunsuri avizate ale doctorilor la cele 3 intrebari de mai sus, va astept sa mi le impartasiti.

Pana atunci, mergem inainte. Doamne ajuta!

Doinita

luni, 10 iunie 2013

10 iunie - amiaza

Vineri seara am fost la biserica la Sf. Maslu si Radu s-a intalnit si a vorbit cu parintele Mihail. La final Radu l-a imbratisat pe parinte si i-a spus: "daca ati putea fi cu mine tot timpul...". Parintele i-a raspuns ca cel mai bine ar fi sa il aiba pe Hristos in suflet tot timpul si l-a incurajat din nou sa se roage. Apoi am vizitat niste prieteni si a adormit pe la 0:30.

Sambata l-am trezit pe la 9 ca sa ajungem la Sanador pentru ca ne rugase prof. Ciurea sa trecem; i-au facut niste poze lui Radu si din ce ne interesa am aflat: ca "in 2 ani va fi aproape ca inainte, poate chiar mai bine", ca pot sa incerc sa il trezesc pe la 14, ca sa nu doarma chiar pana la 16, adica 18 ore pe zi, sa manance cat mai natural proaspat (mure, afine, etc), sa se plimbe, ca nu are nevoie de pastile (din pacate daca s-ar fi putut fara, nu i le-as fi dat, ca doar am incercat) sa faca ce ii place (din pacate pe Radu nu il incanta mai nimic sau ceea ce ii facea placere, nu poate acum sa faca: sa sofeze, sa joace tenis, inot, etc). Ajunsi acasa pe la 12:30 s-a mai intins un pic pana la 15:30. Seara am fost la film, ne-am intalnit cu finii, dar pe Radu il durea capul si i se infundau urechile. Am ajuns la spital la Sf. Pantelimon pentru o tensiune (avea 14 cu 9, un pic cam mare fata de 11 sau 12 cat inregistra de obicei), i-au facut un Algifen injectabil, i s-a facut si un EKG (a iesit bine) si vroiau sa il duca si la un CT, dar pentru ca era deja trecut de 23 si ii dadusem de mult pastiluta de somn, Radu  vroia doar sa doarma in patul lui (mai ales ca la "urgente minore" era destul de multa galagie), asa ca nu m-am opus foarte tare cand a semnat ca vrea sa mearga acasa (intre timp ii trecuse durerea de cap). Pe viitor o sa ne luam un aparat de masurat tensiunea ca sa nu mai fim nevoiti sa ajungem la spital.

Duminica s-a trezit tot pe la 14:30, dar pentru ca nu se regaseste in spatiu si timp, nu se mobilizeaza sa faca nimic. Vrea sa vorbim si spune ca "nu mai vreau, nu mai pot, m-am saturat"... Cand i-am sugerat sa vorbim cu un psiholog care sa ne ajute pe amandoi sa trecem peste perioada asta a spus ca nu vrea si daca vreau eu, pot sa ma duc... Cand am reluat ieri propunerea fara sa mentionez termenul "psiholog"  nu a mai respins ideea. Seara am fost la teatru si la 22:30 adormise.

Vedem ce ne mai rezerva saptamana aceasta. Doamne ajuta!

Doinita

vineri, 7 iunie 2013

7 iunie - dupa-amiaza

Am pus in "dosarul medical" raportul consultului oftalmologic.

De mai bine de o saptamana Radu ia urmatorul tratament: Piracetam 400 mg la 9 si la 13; Depakine 150 mg la 19:30 si Ketilept 100 mg la 21:30. Ora la care adoarme variaza, dar nu depaseste 0:30 (o singura data a ajuns pana la 2:30, cand s-a trezit la 16; in rest, depunem eforturi sa il trezim in jur de 14, ca sa poata dormi noaptea; a avut si o zi in care s-a trezit la 9:30 si a vrut sa mearga cu mine, cu masina, sa rezolvam "comisioane", m-a insotit pana la 12:30 si apoi s-a intins si a "motzait" pana la 16; chiar daca se trezeste in jur de 14 nu se da jos din pat, macar sa stea in fund pe fotoliu pana la 16). Am inceput de o zi sa luam din nou si niste B-uri: Lioghama (dimineata si seara) si Thioghama (la pranz).

In rest, mai are accese de furie, "suiera" constant dupa caini sa ii indeparteze, vorbeste grosolan si direct cu oameni necunoscuti, daca il provoci mai are si accese de violenta. Are de asemenea o politete "exagerata", de genul "toate cele bune" cu persoane destul de apropiate, prieteni, ceea ce imi spune ca se raporteaza un pic diferit. Spune ca parca totul este ireal (copilul exista cu adevarat?) si vrea sa se termine odata - adica sa se faca bine.

Mergem inainte... Doamne ajuta!

Doinita

sâmbătă, 1 iunie 2013

1 iunie - dupa-amiaza

Aseara a primit: Depakine 150 mg la 19:30 si Ketilept 100 mg la 21:30. A adormit pe la 22:45 . L-am trezit azi dimineata la 11, am mancat cirese, am stat de vorba, dar pentru ca nu aveam o activitate clara de facut (de iesit din casa), nu s-a mobilizat si a adormit la loc pana la 15. Sper sa mai poata dormi la noapte... De cateva zile am inceput sa ii dau si Piracetam 400 mg la 9 si la 13.

Saptamana asta, seara, am iesit doar noi cu copilul afara; s-a mai plictisit si imi zicea sa duc copilul la culcare, dar de fiecare data cand l-am rugat sa ma ajute cu ceva: sa-mi aduca o crema, un prosop, sa scoatem copilul din baie, sa puna lingurite de biscuit pisat in iaurt etc., a facut si ma mai si intreba daca ma mai poate ajuta cu ceva... E drept ca nu l-am lasat singur cu copilul in camera si nici copilul nu a dormit peste noapte cu noi (nici nu ar fi putut).

Daca il intrebi ce a mai facut in ultima vreme, spune ca nimic, dar daca ii povestesc ca am fost la teatru, ca ne-am vazut cu cineva cunoscut, isi aduce aminte locatia sau cateva amanunte legate de eveniment (fara sa le poata pozitiona in timp).

Ieri si-a adus aminte de parintele Mihail (pe care nu il cunoscuse inainte de AVC). I-am spus ca mergem la biserica unde slujeste si mi l-a descris fizic: inalt, slabut, cu parul gri - fara sa ii poata retine numele... Si-a amintit ca parintele l-a recunoscut pe el (saptamana trecuta am fost la biserica si Radu, cu barba mare, era in fata altarului cand parintele a iesit si s-a bucurat cand l-a recunoscut).

Am fost la oftalmolog ieri: vede foarte bine la distanta cu fiecare ochi in parte; cu amandoi am crezut ca inca mai vede dublu, dar se pare ca nu mai este asa, adica desi vede si cu stangul separat, creierul (cand priveste cu ambii ochi) preia informatii doar de la dreptul (sper sa fi inteles corect); deci vede bine la distanta. La apropiere pupilele nu se dilata suficient si de aceea nu vede scrisul mic sau este neclar; a primit ochelari cu dioptrii +1 (oricum le-ar fi primit in cativa ani), ca sa poata lucra la calculator si sa citeasca din carti cu scrisul mai mic. Am fost in examen complet (cu examinare de fund de ochi, etc.), nervul optic nu este afectat.

E mai prezent seara (evident), cand foloseste un limbaj mai complex (marul e "turgescent") si mai face si cateva glumite.

Poate sunt eu acum mai optimista dupa o noapte dormita...  Doamne ajuta!

P.S.:  O sa publicam si raportul medical de la oftalmolog in "dosarul medical" de pe blog.

Doinita

1 iunie - dimineata

Marti noapte i-am dat 50 mg de Ketilept la 22:30, nu a adormit, apoi 25 mg la 1, tot nimic, apoi pe la 3 i-am dat 10 picaturi de Haloperidol si a adormit dupa 4. Miercuri noapte i-am dat la 21:30 tot 50 mg, la 22 s-a pus in pat caci murea de somn, la 22:30 se ducea la baie (ii trecuse), la 23:15 i-am mai dat 50 mg, tot nimic... La 1:40 i-am dat 100 mg si a adormit dupa 2. Joi noapte a adormit la 1 dupa 50 mg date la 21:30 si alte 100 la 0:30 - nu s-a mai putut trezi sa se duca la baie (am inceput si Depakine 150 mg la 19:30), pentru ca am observat ca mai reapar sporadic starile de nervozitate si violenta.

Doinita

luni, 27 mai 2013

27 mai - dupa-amiaza

26 mai: I-am dat lui Radu sfertul de Ketilept 100 mg la 21:35. La 23:10 dormea. La 0:20 s-a trezit si era foarte treaz si nu mai putea adormi... la 2:10 i-am dat inca un sfert si la 3:15 dormea din nou. Cand s-a trezit si s-a dus la toaleta pe la 14, i-am dat Piracetam 400 mg. Nu stiu daca a fost coincidenta sau nu, dar nu a mai dormit pana seara. In ultimele 3 seri am fost la teatru: ii placea si inainte si acum e un mod de a iesi fara a avea in jur tentatii...

27 mai: I-am dat aseara tot 25 mg Ketilept, a adormit pe la 23, pe la 0:10 l-am auzit ca-mi spunea sa stam de vorba, dar a adormit la scurt timp. Cand s-a dus la baie la 10, a mancat un mar, am stat un pic de vorba, i-am dat Piracetamul 400 mg, dar a adormit la loc si acum e 15 si tot nu am reusit sa il trezesc. Din pacate cele  aprox. 18 ore pe care le petrece in pat nu il ajuta deloc sa progreseze. Dimpotriva... L-am intrebat azi ce masina avem si mi-a spus "Toyota"...

Doinita