luni, 29 aprilie 2013

29 aprilie - dimineata

Joi seara am fost cu piticul la vaccin si pentru ca Radu era obosit dupa vizita la tanti Mia, l-am lasat sa manance si sa se odihneasca cu tata in casa. Dupa ce a mancat a stat 2 min. intins si desi i s-a spus unde sunt plecata si ca o sa revin, s-a incaltat si s-a dus (neinsotit, pentru ca nu a vrut si de teama sa nu se enerveze, tata l-a urmarit de la distanta) in parcare sa se uite de masina, in parc si apoi a revenit in casa. Cand am revenit mi-a spus ca l-am lasat singur, ca m-a cautat chiar fara sosete (ca nu le-a gasit) si nimeni nu i-a spus unde sunt.

Pe weekend a fost relativ linistit cu niste exceptii clare: cainii care latrau, pisicile care mieunau si copiii care tipau sau care nu faceau ce si-ar fi dorit el sa faca. Pentru ca Petru il "inghesuia" in pat, iar Radu se juca cu el tragandu-l de falcute, a inceput sa il traga mai tare dintr-o data, iar cel mic si-a fisurat buza cu un dintisor... Evident ca a inceput sa planga... Mai tarziu cand m-a vazut suparata si i-am explicat de ce sunt, mi-a spus ca el este de vina si ca nu o sa se mai repete, ca o sa se cenzureze... Din pacate stiu ca nu va mai tine minte pana data viitoare si nici nu cred ca va avea puterea sa se cenzureze. La fel s-a intamplat si cu baietelul unor prieteni pe care a incercat sa il loveasca si mi-a spus ca il enerveaza, pentru ca nu face ce i se spune sau pentru ca face lucruri ridicole. De aceea, am inceput de duminica seara tratamentul cu Ritrovil (0,5 g)... Mi-as fi dorit sa putem trece peste perioada aceasta fara vreun medicament de acest gen, dar nu mai pot pune in pericol lumea din jur si in special copiii. Si nu il pot izola nici pe Radu, dar nici pe cel mic...

Din cate am observat:
- pentru ca am incercat sa il trezesc toata saptamana mai "devreme" (sa doarma max. 13 ore), cred ca l-a ajuns oboseala pe weekend, ca a dormit mult mai mult...
- nu se mai duce asa des la baie: noaptea la aprox. 4 ore si ziua poate rezista chiar 2 ore
- nu mai mananca chiar asa multe dulciuri; adica nu mai cere dupa fiecare masa; mai are insa "exceptii" si atunci cand cere, ar manca in continuu (chiar daca incerci sa ii limitezi portia)
- roade mai putin: doar fructe, in special mere (noaptea nu mai mult de 2 fructe si nici pe acelea nu le termina)
- in continuare i se racesc mainile si picioarele; a inceput sa poarte sapca pe cap in perioada cand e soare puternic afara.
- memoria este ca o tabla de sah: acum isi aminteste drumul exact catre tanti Mia, cu tot cu scurtaturi - acum ma intreaba de 6 ori in 10 minute (in timp ce se uita pe poze), "unde e copilul?"...

A inceput Saptamana Mare... sa ne ajute Bunul Dumnezeu pe toti sa intelegem cu adevarat rostul jertfei Lui pe acest pamant!

Doinita

joi, 25 aprilie 2013

25 aprilie - dupa-amiaza

In momentele de liniste, Radu e din ce in ce mai preocupat de:
- intoarcerea la serviciu: o sa mai am unde sa ma intorc? ce o sa zica sefii? o sa ma inteleaga colegii?  lumea va avea aceleasi pretentii ca si inainte, cum o sa rezist eu la serviciu? Il linistesc de fiecare data si ii povestesc cat de multa sustinere a primit de la sefi si colegi si cat de tare este asteptat inapoi;
- sa ne mutam la 3 camere :)
- daca eu trebuie sa ma duc la munca, daca ne descurcam cu banii, etc.

Azi am fost la tanti Mia. Stiind cat de solicitante sunt cumparaturile, i-am propus lui Radu ca de data asta sa ii dam banuti lui tanti Mia si sa facem noi cumparaturi data viitoare; nu a vrut: "asta e job-ul nostru", asa ca am ajuns, am vorbit cu tanti Mia, am luat-o pe Nicoleta si am facut cumparaturile. Cand ne-am intors era deja obosit si cainele de acolo ne latra in continuu. Radu nu a mai rezistat si l-a lovit cu piciorul. Dupa ce a plecat mi-a zis: "cainele ala latra in continuu... si m-a vazut si tanti Mia..."

Ajuns acasa, obosit, a zis ca il doare capul in fata. I-am spus ca e probabil de la oboseala, ca efortul lui a fost foarte mare. "Sper sa nu mai fac alte complicatii" mi-a raspuns. L-am linistit inca o data. Nu a vrut sa ia un Nurofen (sfat primit de la prof. Ciurea, in noaptea cand l-a durut tare capul).

P.S. Am marit "scrisul" la calculator si Radu isi poate citi acum email-urile. Asa ca daca vreti sa ii scrieti personal, sa il incurajati, sa ii povestiti ce ati mai facut (fara sa il intrebati "ce mai faci?"), sa ii trimiteti poze, sa ii propuneti iesiri (e posibil sa nu isi doreasca musai) sau sa il anuntati de evenimente din oras, va rog sa o faceti.

Doinita

miercuri, 24 aprilie 2013

24 aprilie - seara

Consultatia cu dr. Sergiu Stoica a mers bine: dupa angio-RMN ni s-a spus ca nu se vede nici o malformatie (ceea ce se vede in mezencefal ar fi urma drenului extern), ca nu ar fi risc de repetare a episodului; pentru orice eventualitate ni s-a recomandat o angiografie 4 vase; ca ochii isi vor reveni (ca nu ar fi afectat nervul optic, ci doar o contractura a unor muschi, tot in urma drenajului) - se poate interveni chirurgical oftalmologic ca si la copiii cu strabism, dar mai bine sa asteptam pana la 6-9 luni, sa vedem ce se mai recupereaza pana atunci; ca in functie de starea lui Radu sa vedem daca e cazul sa luam tratamentul psihiatric sau nu. Radu a plecat optimist din cabinet: "e doctor de treaba" :)

Am incheiat "circuitul consultatiilor", cu un control de rutina, ieri, la prof. Ciurea; l-a incurajat ca se va face bine, ca va vedea mai bine; sa nu se enerveze (usor de zis...); sa renuntam la orice medicamente (inclusiv melatonina pe care incepusem sa i-o dau de 4 seri - in speranta ca vom mai regla un pic starea de somn-veghe) ca pe 7 ian. anul viitor se poate intoarce la munca. Radu nu prea l-a crezut: " a zis asa... ca e doctor".

Dupa un somn de pranz, Radu s-a trezit nervos: a dat cu pumnii in baie (nu stiu in ce); pentru ca nu avea stare ("imi vine sa sar pe geam", "sa rup tot"), am iesit un pic pana la supermarket; pe drum mi-a spus "ma uit la oameni si imi vine sa le rup capul", "sa rup portiera astuia cu masina" etc.; cand l-am vazut ca nu se poate linisti, i-am povestit de tratamentul primit de la doctori pentru calmare; el a hotarat sa ne intoarcem din drum inapoi in casa si sa ii dau pastila (i-am dat 0.5g de Rivotril); am iesit din nou din casa si pana sa vina liftul a lovit cu putere suportul de flori de pe casa scarii pe care l-a daramat cu tot cu ghivece... Pe drum mi-a spus din nou cat de nervos se simte si sa stau langa el sa nu faca vreo prostie. Nu reusea sa se linisteasca (trecuse vreun sfert de ora), asa ca am cumparat o apa si i-am dat si 10 pic. de Haloperidol. Ca sa fie sigur ca le ia pe toate uda cu apa peretii paharului. Dupa alt sfert de ora s-a mai linistit: "putea sa se intample o tragedie" mi-a spus. Nu stiu care dintre medicamente si-a facut efectul, dar restul serii a fost ok. S-a jucat un pic cu Petru in parc, m-a intrebat daca am nevoie de ajutor la baita copilului si l-am implicat si pe el. La un moment dat m-a intrebat: "auzi, pe tine nu te-am intrebat, esti ok? "...

Prin urmare, desi nu sunt adepta medicamentelor (daca as fi eu in locul lui Radu nu as vrea sa primesc astfel de pastile, acesta este si motivul pentru care am amanat atat de mult inceperea "tratatmentului"), o sa incepem sa luam in fiecare seara cate 0,5g de Rivotril. Atat pentru inceput... si mai vedem... Doamne ajuta!

Doinita

luni, 22 aprilie 2013

22 aprilie - dupa-amiaza

Starea lui Radu depinde foarte mult de:

A) stimulii externi - am observat foarte clar ca il deranjeaza:
- sunetele ascutite (am fost la teatru si se auzea o trompeta foarte tare in boxe si mi-a spus la ureche ca este foarte tare si deranjant)
- sunetele repetitive: latrat de caine, mieunat de pisica, plans de copil, jucarii zgomotoase
- atunci cand se vorbeste (mai ales cu un cadru medical) despre ceea ce a patit sau despre efectele acestui episod din viata lui

B) dar nu numai, devine agitat si atunci cand isi aminteste/constientizeaza ca nu mai e "ca inainte":
- vederea dubla (o constientizeaza constant, mai are si pierderi de echilibru si cu vederea asta - se impiedica des pe strada si vrea sa ma tina de mana, ceea ce ii da o dependenta mare fata de mine; ieri mi-a spus ca "ii bate un ochi aiurea" si cum va putea el sa munceasca din nou?) - sincer as avea si eu nevoie de ceva sfaturi/incurajari legat de acest subiect: exista vreo sansa sa vada bine din nou? vreun tratament/ochelari, etc?  Sunt convinsa ca daca ar vedea mai bine l-ar ajuta extrem de mult si in procesul de recuperare.
- faptul ca isi da seama ca nu isi aminteste lucruri importante din viata lui.

D-na dr. psihiatru Anca Niculaita l-a adus expres in aceasta stare de nervozitate obligandu-ma sa vorbesc despre starea lui Radu si excesele lui din ultima vreme de fata cu el (desi o avertizasem ca e posibil sa se intample asa si ca mai bine vorbim noi doua si apoi il vede pe Radu); in timp ce dr. ma intreba sau il intreba si pe el cat mai multe, Radu a ironizat-o mai intai ("ce intelegi?", "ce stii?")... Pe masura ce continua consultul, Radu a amenintat-o "imi vine sa iti crap capul", apoi a dat cu pumnul in masa, apoi a impins cateva hartii si dosare de pe birou... Pentru ca retetele nu erau gata la final, am fost pana la masina sa ne mai incalzim (lui Radu ii era frig - era o cladire veche cu tavan inalt si ii inghetasera mainile), iar cand am revenit Radu era din nou politicos si rabdator (chiar daca ii era din nou frig). Diagnosticul a fost de "tulburare organica de personalitate" cu tratament: Rivotril 0,5g (1/2+1/2+1), Depakine 300g (0+0+1) si Trittico 50g (1/3+1/3+1/3). Cand Radu s-a dus la baie, am intrebat-o cam cat poate dura aceasta stare: "mult"... Cand am intrebat de Centrul Memorie si de o programare pentru o evaluare cognitiva si de memorie, ne-a zis ca dupa 9 luni isi are sensul si ca acum nu este o prioritate.

Vedem ce-o mai urma... Doamne ajuta!

Doinita

vineri, 19 aprilie 2013

19 aprilie - dupa-amiaza

Doctorul neurolog de la Regina Maria, dr. Tugui Alina, s-a uitat pe angio-RMN si spune ca se vede acolo o malformatie in mezencefal, care nu ar putea fi operabila, dar parerea ei este ca s-ar putea cu radioterapie Gamma Knife; ca s-a mai miscat si Radu si calitatea aparatului e destul de slabuta, dar ca se vede clar ceva acolo... In masura in care aveti posibilitate, va rog sa trimiteti mai departe sau sa dati adresa blogului, unde sunt urcate toate investigatiile imagistice si intreg dosarul medical.

Se pare ca Radu nu e chiar atat de bine pe cat am crezut / sperat eu... Azi l-a deranjat copilul care tipa si a aruncat spre el cu adidasul cu care se incalta. Noroc ca a trecut milimetric pe langa Petru. Oricum la forta cu care aruncase, sigur l-ar fi doborat... erau si unul langa altul... Cum lucrurile se repeta si copilul e din ce in ce mai "implicat", va trebui sa fac ceva in sensul asta... Inca nu stiu ce si cum, dar sper sa ma lumineze Dumnezeu sa iau decizia cea mai buna atat pentru Petru, cat si pentru Radu.

Am iesit cu Radu apoi din casa, am reluat "mustrarea" si mi-a spus sa ii iert "nebunia". Mai tarziu mi-a spus ca se gandeste ca nu are serviciu, ca e o povara pentru toti, ca nu stie ce an e, ce ora, daca e vara sau iarna... Am reluat incurajarile.

Mergem inainte si speram in mai bine. Doamne ajuta!

Doinita

joi, 18 aprilie 2013

18 aprilie - amiaza

Radu a mai avut cateva scapari in ultimele doua zile: a strigat la Petru in parc (desi era foarte aproape de el, copilul se uita dupa niste catei si atunci Radu l-a strigat tare si l-a prins si de picior, ca sa il "convinga" sa se uite la el) - copilul s-a speriat un pic, dar era la mine in brate si am trecut repede peste moment. Dupa 5 minute i-am reamintit lui Radu sa nu mai faca asta, ca cel mic nu intelege, se sperie si ii este frica. Nu intelegea despre ce vorbesc, uitase... A intrebat ce face mama lui (nu a mai vorbit despre asta in ultima saptamana si am crezut ca s-a linistit... de fapt, uitase ce s-a intamplat... de data asta si-a adus aminte repede locul unde este inmormantata si nu s-a mai intristat asa...

Am fost si la endocrinolog - rezultatele analizelor de sange au iesit bune (gasiti cele mai recente investigatii adaugate in "dosarul medical"). Ca sa vedem de ce urineaza asa de des, o sa luam analize din urina de 24 ore si din sange, vom repeta urocultura si sumarul de urina, vom masura si catitatea de lichide ingerata, vom face si o ecografie abdominala. Apoi, mai vedem daca trebuie sa ajungem si la urolog. Intre timp, incerc sa ii limitez cat mai mult consumul de dulce (in special pe baza de ciocolata) si sa crestem consumul de lichide.

Desi afara s-a incalzit, Radu are mainile si picioarele reci si il ia repede frigul.

Intre timp, mai avem programari pentru psihiatrie - dr. Anca Niculaita (22 aprilie) si neurochirurgie - dr. Sergiu Stoica (23 aprilie). Programarea la neuro era facuta in speranta ca se va vedea mai clar pe angio-RMN ce este acolo... acum nici nu stiu daca mai are rost sa mergem...

Isi mai aduce aminte vag ce s-a intamplat in piesa de teatru (mai completeaza cu ce crede el ca s-ar fi putut intampla in piesa). Am fost la un magazin sa cumparam dulce si cand am ajuns in parcare uitase ca am fost pentru ca mi-a zis sa mergem la acel magazin. Am plecat spre piata si cand am ajuns in fata blocului m-a intrebat unde mergem...

Mergem inainte. Doamne ajuta!

Doinita

marți, 16 aprilie 2013

16 aprilie - dupa-amiaza

La Angio-RMN nu a iesit nimic. D-na dr. neurolog Adina Atanasiu de la Balotesti a spus ca dupa ce vazuse la RMN, ar fi jurat ca acolo este ceva, un posibil cavernom. Acum nu stiu daca o fi din cauza ca Radu s-a mai miscat in timpul analizei sau vreun alt motiv, caci ei spun ca nu se vede. Am urcat pe blog si rezultatul acesta. Diagnosticul in scris si rezultatele analizelor de urina si sange le urcam maine.

Pentru ca Radu mananca aproape non-stop - simte nevoia sa roada ceva (avem in permanenta fructe in casa, dar de multe ori vrea dulce-dulce; azi l-am lasat singur in sufragerie 5 minute si l-am gasit cautand pe Google "trufe de ciocolata"...) si se duce foarte des la baie (cam la 30-60 min. ziua si 2-3 ore noaptea), desi nu bea lichide aproape deloc (250 ml fresh, o ciorba si max. 400 ml apa), neurologa il suspecteaza de diabet insipid, motiv pentru care astazi am recoltat sange (nici sangele nu curgea, asa era de deshidratat) si maine la 11 suntem programati la endocrinolog. Starea de somnolenta din timpul zilei persista, seara trece - dormim acum undeva in jur de 14 ore.

Povestind despre episoadele lui Radu de saptamana trecuta, am primit mai multe recomandari de la doctori (neurochirurg, psihiatru, neurolog) pe care le-am suprapus si am acum in casa Rivotril (2 mg), pe care as putea sa il dau seara. Dar cum Radu a fost mai bine zilele astea (doar ieri s-a mai enervat un pic cand am discutat cu neurologa despre starea lui de fata cu el si a impins usa peste asistenta; aseara chiar am mers intr-un parculet mai indepartat, a stat in picioare mai mult si s-a jucat cu copilul - il astepta la capatul tunelului sa il ia in brate; mai mult, cand cel mic se pregatea sa tranteasca jucarii pe parchet in casa si eu incercam sa il opresc, mi-a zis sa il las sa le tranteasca; a emis pareri: sa nu ii mai fac baie copilului daca este obosit - "da' faci cum crezi tu"...), nu prea imi vine sa i le dau... Eu cred ca am putea astepta pana la controlul psihiatric de pe 22 aprilie.

Pana atunci, sa vedem ce-o mai fi. Doamne ajuta!

Doinita

luni, 15 aprilie 2013

15 aprilie - amiaza

Radu a fost bine in week-end. Tot tarziu s-a trezit (sambata la ora 13 si atunci cu promisiunea ca mergem la gratar; duminica pe la 11, caci s-a impartasit, sa ii fie de folos!), a stat la soare (cat s-a putut), in curte, intins pe sezlong, s-a bagat un pic si la gratar. Cand obosea, cerea sa se intinda. Nu am mai avut accese de furie, dar il deranjau si le-a lovit peste bot: catelul care latra - pe care altadata il alinta toata ziua, pisica - din cele doua - care mieuna; nici cu copilul prietenilor, nu a fost prea ingaduitor...

A avut momente in care a fost mai "prezent": cand prietenii incercau sa il incurajeze, a raspuns ca "e greu, te gandesti sa nu dezamagesti...". L-am avertizat ca "s-a aprins becul la benzina" si mi-a raspuns "mai sunt 12,5 litri" :) I-am povestit mai detaliat ce s-a intamplat cu el si cat de repede si-a revenit (credea ca a luat niste pastile...); dupa cateva minute l-am intrebat daca poate sa imi repete ce i s-a intamplat, mi-a raspuns "nu ma pune, ca ma gandesc la asta in fiecare zi"... Am ramas peste noapte in vizita (nu era pentru prima oara) si desi era foarte obosit, iar nu a putut adormi; m-a rugat sa stau langa el, sa vorbim, sa nu fie singur... La intoarcerea spre casa, cand am intrat la o singura banda, imi spunea sa merg mai repede; i-am spus ca nu aveam pe unde si l-am intrebat de ce: "mi-e cald si nu mai am stare". Nu isi mai amintea ca a varsat cafeaua pe unul din colegi la serviciu...

L-am pregatit pentru intoarcerea piticului si aseara am iesit toti 3 in parc 30 de min. (a dracuit o fata care fuma pe banca si l-a intrebat pe un domn, de ce nu vroia baiatul lui sa ii dea mingea si lui Petru...); in rest a impins si el carutul, am cantat impreuna cantecele si a stat pe banca, cat timp eu am stat dupa copil. Parea ca se bucura sa-l vada si se minuna de "giumbuslucurile" copilului.

Sa vedem cum va fi saptamana aceasta. Doamne ajuta!

Doinita

sâmbătă, 13 aprilie 2013

13 aprilie - amiaza

Ieri Radu a fost cat se poate de bine: am reusit sa il conving sa se barbiereasca (nu are rabdare/chef pentru barbierit, tuns, etc.); am fost sa spalam masina (a sustinut mult ca trebuie spalat mai intai interiorul, asa ca ne-am departat de masina si am jucat table in locul special amenajat pentru asteptare; vedea bine zarurile, desi erau mici, a asezat corect piesele pentru inceputul jocului, etc). Am fost apoi la Cora, a spus mai tare "pardon" ca sa i se faca loc mai repede, caci obosise si ne indreptam catre o bancuta, iar casierei, care nu putea incasa: "haideti doamna". L-am ferit cat am putut de dulciuri, dar tot a mancat o inghetata si a luat pentru acasa Kinder Chocolate (4 bucati, ca "fac doar 10 lei"...).

Am carat impreuna sacosa (nu foarte grea) de cumparaturi, din parcare pana in casa; s-a odihnit 30-45 minute, am mancat. In timpul mesei l-am intrebat daca cuvantul "gullen" ii spune ceva; mi-a raspuns ca "este orasul din piesa de teatru cu Maia Morgenstern". L-am intrebat daca isi aminteste despre ce era vorba in piesa: "despre o femeie care a fost alungata din oras si a venit sa se razbune". I-am spus cu bucurie ca isi aminteste foarte corect si mi-a spus "da, dar asta a fost saptamana trecuta...". I-am spus ca a fost cu o seara in urma: "Cu atat mai mult" mi-a raspuns el. Cand i-am povestit ca mai intai isi va recupera mai bine memoria pe termen lung si apoi cea pe termen scurt si ca e mare lucru ca isi aminteste cu o seara in urma, a mai prins curaj si incerca sa comenteze piesa, desi erau comentarii vagi, care nu indicau faptul ca si-ar mai fi amintit si altceva.

L-am rugat sa duca gunoiul - "il duc, ce-am sa fac..." I-am amintit de Andrei (maseurul), ca ar putea veni sa ii mai faca masaj, daca il mai doare spatele din cand in cand. Stia despre cine vorbesc (desi pe Andrei l-a cunoscut prima oara in Sanador) si mi-a spus ca "ala vine cu tupeu" (Andrei ii cerea sa tina capul drept, sa mai faca un exercitiu, sa nu se aseze imediat, etc). L-am intrebat daca vrea sa vina altcineva.

Am fost apoi din nou la biserica la Pajura. A mai ridicat tonul in biserica, sa se faca liniste (era un copil un pic mai mare ca Petru care tipa, iar Radu avea pretentia ca mama lui sa il invete sa nu mai faca asa in biserica; am incercat sa ii explic ca cel mic nu poate intelege deocamdata toate astea). Duhovnicul nostru nu era, dar Radu a zis ca daca am ajuns pana aici, sa ne spovedim si asta am si facut. Am aprins din nou lumanari (prima la morti- pentru mama, la vii a uitat sa aprinda pentru Petru; i-am adus aminte si a aprins apoi).

Ne-am oprit apoi intr-o vizita. Nu stiu daca a contat discutia de acasa despre memorie, faptul ca vorbise cu preotul, persoanele vizitate sau modul lor de abordare (l-au incurajat, i-au spus ca e aproape neschimbat, ca e bine sa mai si uiti; erau lucruri pe care Radu si le amintea, caci le vazuse de curand in poze, pe care ceilalti nu si le aminteau, fapt ce i-a dat curaj) sau poate toate la un loc, caci Radu s-a simtit bine si a vrut sa mai stam.

Sa vedem cum vor fi si zilele urmatoare. Doamne ajuta!

Rugaminte: in cazul in care ne intalnim, nu ii oferiti sau nu consumati in fata lui Radu dulciuri cu ciocolata multa, cafea sau alcool (putem biscuiti, napolitane, fructe, inghetata cu ciocolata, etc.). Foarte indicate: fructe, fresh-uri.

Doinita

vineri, 12 aprilie 2013

12 aprilie - amiaza

Nici ieri nu a fost mai bine la capitolul "nervozitate". In masina s-a urcat in spate si a lovit cu picioarele in bancheta din fata, a lovit un caine cu piciorul (nu foarte tare si eram si in apropierea garii... cainele n-a reactionat, cred ca era obisnuit...). Imi facusem o programare si l-am lasat 30 de minute cu colegii: a dat cu pumnul in birou, a injurat, a varsat cafeaua pe unul din colegi...

Ajunsi acasa s-a intins un pic, dar nu a putut dormi, asa ca l-am rugat sa mestece in mamaliga :) Am mancat si seara am fost la teatru. Inainte sa iesim pe usa s-a uitat in oglinda si mi-a spus ca nu prea e asortat cu geaca de piele maro si incaltamintea neagra - i-am spus ca ne asortam noi doi, caci si eu sunt la fel :)

Pe trotuar a dat peste mana unei femei care butona un telefon, de l-a scapat pe jos. Pentru ca piesa dura mai mult, l-am lasat un pic singur, cat sa ies la capatul randului si sa intreb o plasatoare inainte sa inceapa piesa, care ar fi cea mai apropiata toaleta (in caz ca va avea nevoie). Nu a durat un minut... intre timp imbrancise sau lovise cu piciorul (nu stiu exact) cativa tineri care treceau prin fata lui sa isi caute locurile; am calmat repede spiritele... M-a intrebat unde am fost, i-am spus si si-a amintit ca ii spusesem si inainte unde plec. Piesa i-a placut (a zambit la fazele comice). Dupa pauza de 10 minute, nu mai stia despre ce este piesa. La final mi-a spus din nou ca s-a terminat ciudat, i-am repovestit-o.

Prof. Ciurea spune ca sunt normale si frecvente starile lui: "A fost sub cortizon foarte mult timp ceea ce explica starea lui de nervozitate." Suntem programati pe 22 aprilie (cel mai devreme) la un consult si tratament psihiatric (urmat, sper eu, de o recomandare catre o evaluare psihologica ceva mai profunda: de cognitie, memorie, etc), dar nu cred ca pot sta cu Radu asa pana atunci (mai ales ca vine si piticul acasa), caci am inteles ca nici starea asta de nervozitate si anxietate nu ii face bine, asa ca vom lua un tratament pana atunci. Psihiatrii spun ca Haloperidolul ar fi pe termen scurt si ca reactiile adverse ar fi mai puternice (toate medicamentele au reactii adverse...), asa ca vom lua altceva (inca nu stiu ce si cum - sper sa rezolv zilele astea), pana la consultul din 22 aprilie.

Mergem inainte. Doamne ajuta!

Doinita

joi, 11 aprilie 2013

11 aprilie - dimineata

Ieri dimineata am fost la angio-RMN. Rezultatul il vom primi luni dupa-amiaza. Am reusit sa il trezesc pe Radu la 6:30, desi adormise foarte greu si se trezise din ora in ora pana la 3 sa se duca la baie. Cred ca nu apucase sa doarma profund, de am putut sa il ridic asa usor din pat.

De ieri am inceput sa ii dau lui Radu Haloperidol: 4-5 picaturi intr-un pahar de 250 ml de apa. Am iesit cu el la "plimbare": la farmacie a inceput sa dea cu pumnii si picioarele in vitrina de sticla, iar langa bloc a ridicat si dat cu piciorul in oglinda unei masini parcate de a dat-o peste cap. Ajunsi in casa nu isi gasea starea, spunea ca ii vine sa bata pe cineva, lua cateva linguri de mancare, apoi se ridica si se ducea la televizor. A dat cu pumnul in masa in timp ce mancam impreuna si pentru ca a vazut ca m-am speriat, a dat dupa aceea cu pumnul in perete. Se vede pe chipul lui ca e speriat si derutat si el de starile astea. S-a calmat uitandu-se la televizor, dupa ce i-am dat picaturile. Daca nu il cuprinde starea de nervozitate in timpul intalnirilor cu prietenii, Radu este foarte prezent.

Dupa-amiaza am fost la duhovnicul nostru si cand am ajuns Radu mi-a spus ca daca stia ca venim la cimitir, aducea si el ceva. Era convins ca acolo e inmormantata mama lui. I-am explicat ca acolo e doar biserica, nu si cimitir, ca am fost la mormant, dar la Piatra Neamt. Intelegea, dar nu ii venea sa creada: "de ce am trait eu cu impresia ca mama e inmormantata aici?" I-a facut bine discutia cu parintele. Apoi ne-am inchinat la icoane, ne-a citit o rugaciune si am aprins lumanari. L-am rugat sa imi spuna pentru cine aprinde lumanarile: prima la morti - pentru mama, prima la vii - pentru Petru.

Apoi am fost in Ikea, pe motiv ca aveam nevoie de cutii goale: a urcat si a coborat trepte; si-a mai pierdut echilibrul printre rafturi, dar a recunoscut pe o colega si sotul ei si si-a amintit pana acasa de lucrul asta; in schimb, nu-si mai amintea ca am fost la biserica.

Seara i-am dat Xyzal (antialergenic), pentru ca desi l-am dat zilnic pe maini si pe picioare cu mixtura mentolata (pentru iritatia postmedicamentoasa, nu mai luase nici un medicament de aproximativ 10 zile), ieri se scarpina pe maini cu telecomanda. Nu stiu daca de la pastila sau de la oboseala acumulata (nu a dormit decat o ora - doua in timpul zilei, fiind treaz de la 6:30), azi noapte nu s-a mai putut trezi sa se duca la baie.

Vom reveni cu rezultatul angio-RMN in prima parte a saptamanii viitoare.

Oricum, trebuie sa credem in continuare ca Radu se va face bine. Doamne ajuta!

Doinita

marți, 9 aprilie 2013

9 aprilie - seara

Am venit aseara de la Piatra Neamt. Nu am oprit decat de 2 ori pentru toaleta. Cand am ajuns Radu a picat frant in pat, dar numai pentru 10 minute, caci apoi s-a trezit, a mancat si s-a uitat la TV. La 22:20 ne-am culcat; la 23:30 Radu s-a dus la baie, la 00:30 s-a dus din nou si apoi s-a dus la bucatarie unde a desfacut si a mancat o portocala. Am vorbit cu el: era foarte prezent, nu avea somn.

S-a trezit azi la 13, a mancat un pic, am fost in vizita la colegii de serviciu (i-a recunoscut si pe ei si locul la birou); ne-am oprit si la policlinica si la un magazin - pana acasa a atipit si cand s-a trezit m-a intrebat unde suntem; ajungeam acasa - "acasa in Darmanesti ?"... In casa a facut un dus si a adormit in halat. S-a trezit dupa 30-45 minute, a mancat si a inceput starea de nervozitate. A vorbit urat cu o matusa venita in vizita; am iesit apoi la Cora si a dat cu mainile in niste scaune expuse, apoi am intrat prin magazine si se vedea ca e nervos si incerca sa se exteriorizeze, a impins si a injurat niste fete pe culoar, apoi un domn in magazinul de pantofi, apoi o doamna cu fata - am incercat sa ii explic ca nu e frumos si ca suntem in public; mi-a raspuns ca stie, dar nu se poate abtine... Cred ca si el constientiza ca nu se poarta normal, dar nu putea sa isi verbalizeze frustarea. Dupa ce am iesit din magazine, mi-a spus ca ii vine sa bata pe cineva; i-am spus ca daca vrea sa se elibereze sa isi verse nervii pe mine; mi-a raspuns ca nu ar putea niciodata sa dea in mine. Am trecut prin parc; a ignorat-o initial pe o vecina, dar l-au destins si l-au facut sa zambeasca copiii care l-au salutat. Apoi in casa totul a revenit "la normal"...

Doinita

duminică, 7 aprilie 2013

7 aprilie - dupa-amiaza

A treia zi la Piatra Neamt, Radu a obosit si nici macar la mormant nu s-a mai putut mobiliza, desi sunt convinsa ca isi dorea foarte mult. La masa l-am ridicat dar cu promisiunea ca i se va povesti ceva despre mama lui. Sa vedem cum il mai mobilizez la Bucuresti.

In ultima perioada am observat la Radu:
  • aceasta stare de apatie, depresie din ce in ce mai mare;
  • a inceput sa aiba si perioade de nervozitate;
  • se duce din ce in ce mai des la toaleta (cam la 30 de minute ziua si noaptea cam la 2-3, maxim 4 ore); i-am facut un sumar de urina si o urocultura care au iesit bine.
  • doarme aproximativ 16 ore pe zi; adoarme foarte greu seara (incerc cu greu sa il culc in jur de 22:30-23) si se trezeste in jur de 14-15 a doua zi.
  • a dezvoltat o dependenta fata de mine, pe care nu as vrea sa i-o cultiv, dar nici nu stiu cum sa procedez; daca nu sunt in casa cand se trezeste nici nu mananca (rontaie cateva fructe si sta in pat cu privirea pierduta)
  • nu poate sta mult in picioare; si cand se spala pe dinti, daca ar putea, s-ar aseza.
  • nu reusesc sa il mobilizez sa iesim din casa, decat foarte greu si pentru scurt timp; daca ar putea, ar sta toata ziua intins in pat.
  • acum a inceput sa fie nervos din cauza ca nu isi aminteste in general sau ca nu isi aminteste de mama lui sau ca nu o poate chema in vis sa vorbeasca cu ea.
D-na dr. neurolog Adina Atanasiu de la Balotesti ne-a programat pentru un angio-RMN pe 10 aprilie, in speranta ca se va vedea mai clar ce a fost / este acolo si de-o fi vreo cale sa prevenim repetarea incidentului.

Cand vom reveni in Bucuresti, vom continua cu kineto zilnic si masaj la doua zile. Nu as vrea sa ii incarc programul foarte mult, dar dintre terapia cranio-sacrala, psihoterapie sau alta forma de recuperare neurologica, oare ce ar fi mai indicat pentru Radu, avand in vederea starea lui actuala?

Doinita

sâmbătă, 6 aprilie 2013

6 aprilie - dupa-amiaza

Radu s-a comportat bine pe drumul spre Piatra Neamt. In 4 ore nu a vrut la baie decat de 2 ori - in ultima vreme Radu merge la toaleta foarte des (cam la 30 - 45 de minute ziua si noaptea la 2-3 ore). L-am suspectat de infectie urinara, dar urocultura si sumarul de urina au iesit bine. Am jucat din nou "fazan" pe marci de masini, bere si vin. S-a mai repetat de cateva ori si s-a contrazis ca suntem in 2012 - "vrei sa ma faci"... De cand a intrat in casa, s-a dus in fosta camera, parca ar fi cautat ceva sau pe cineva, apoi s-a intins in pat, a cerut sa i se povesteasca despre mama lui si se enerva daca divagai de la subiect.

Vineri am reusit sa il ridic mult mai usor din pat pentru ca i-am zis ca ne asteapta parintele sa vorbim un pic cu el si apoi sa mergem la cimitir. Am reusit sa vorbim si cu parintele (prea putin) si am urcat si de doua ori la mormant (a doua oara am fost sa cumparam niste ghivece de flori ca sa le punem pe mormant), iar dupa-amiaza am fost la ferma si a mangaiat si a fost lins de vitei, iezi si miei :) Cred ca acum are ceva probleme cu circulatia, pentru ca a spus ca ii e frig la picioare si mainile i se racesc mult mai usor - am reusit sa il incalzesc doar cu o baie fierbinte. Seara s-a "activat", ne-am uitat pe poze (din excursiile si "petrecerile" noastre, fara legatura cu Piatra sau familie) si a facut comentarii si glumite. I-am spus ca-l astept sa imi faca un cadou si mi-a spus, uitandu-ne la o poza in care zambea, ca-mi vinde un zambet. Comentariile erau destul de pertinente si se vedea ca nu constientiza ca ar fi fost bolnav (si-a amintit de Cimitirul Vesel de la Sapanta din poze pe care acum 2-3 saptamani nu le recunoastea, dar a mai avut si "scapari" de genul " aici nu e la manastirea Barsana, aici am imprumutat eu ceva ca sa fie pt pisici"...).

Desi s-a trezit ieri mai dimineata (ora 12) ca de obicei, tot nu s-a putut culca mai devreme de 23. Azi iar am reusit sa il trezesc la 9 tot ca sa mergem la biserica pentru pomenirea mortilor; am urcat la mormant sa asteptam preotul, dar Radu nu se simtea foarte bine (era obosit si infrigurat; am asteptat in biserica si am urcat din nou la mormant cand a ajuns preotul). Ajunsi acasa s-a bagat in pat si a mai dormit un pic. Se uita la poze mai vechi din casa si vrea sa asculte oricand povesti despre mama lui. Desi e obosit, nu vrea/poate sa doarma, ca sa "nu treaca timpul"...

Doinita

miercuri, 3 aprilie 2013

3 aprilie - seara

Comisia ne-a mai prelungit concediul medical cu 30 de zile si maine plecam la Piatra...

Inca nu am iesit din etapa vorbitului fara sens (pentru mine): "Cat traiesc astia micii?... Piticul e copilul nostru sau fratele nostru?... Am doua surori, de fapt tu ai, care profeseaza in Bucuresti."
A injurat maseurul doar pentru faptul ca i-a spus ca facem masajul in dormitor, nu a mai vrut nici cu mine sa faca gimnastica - "ia mai lasa-ma, fa tu daca vrei". Piticul l-a intepat cu un colt de unghie cand s-a agatat de el si i-a dat peste mana, i-am atras atentia asupra iesirii lui si apoi a incercat sa gadile copilul. Nu s-a suparat cand copilul a scancit azi noapte, a incercat sa-l mangaie si sa-l linisteasca, asa culcat cum statea...

Nu reusesc deloc sa-l trezesc mai devreme de 16 ore ca sa faca vreo activitate (macar sa manance) si daca se trezeste si nu sunt acasa, nu vrea sa faca nimic... ma asteapta tot intins in pat... Ori asteptarile mele sunt prea mari ori mi-a slabit credinta sau poate amandoua, caci gasesc din ce in ce mai greu argumente care sa-l motiveze. Sper sa ne intareasca Dumnezeu sa ne pastram ritmul de recuperare de pana acum! Doamne ajuta!

Doinita