luni, 10 iunie 2013

10 iunie - amiaza

Vineri seara am fost la biserica la Sf. Maslu si Radu s-a intalnit si a vorbit cu parintele Mihail. La final Radu l-a imbratisat pe parinte si i-a spus: "daca ati putea fi cu mine tot timpul...". Parintele i-a raspuns ca cel mai bine ar fi sa il aiba pe Hristos in suflet tot timpul si l-a incurajat din nou sa se roage. Apoi am vizitat niste prieteni si a adormit pe la 0:30.

Sambata l-am trezit pe la 9 ca sa ajungem la Sanador pentru ca ne rugase prof. Ciurea sa trecem; i-au facut niste poze lui Radu si din ce ne interesa am aflat: ca "in 2 ani va fi aproape ca inainte, poate chiar mai bine", ca pot sa incerc sa il trezesc pe la 14, ca sa nu doarma chiar pana la 16, adica 18 ore pe zi, sa manance cat mai natural proaspat (mure, afine, etc), sa se plimbe, ca nu are nevoie de pastile (din pacate daca s-ar fi putut fara, nu i le-as fi dat, ca doar am incercat) sa faca ce ii place (din pacate pe Radu nu il incanta mai nimic sau ceea ce ii facea placere, nu poate acum sa faca: sa sofeze, sa joace tenis, inot, etc). Ajunsi acasa pe la 12:30 s-a mai intins un pic pana la 15:30. Seara am fost la film, ne-am intalnit cu finii, dar pe Radu il durea capul si i se infundau urechile. Am ajuns la spital la Sf. Pantelimon pentru o tensiune (avea 14 cu 9, un pic cam mare fata de 11 sau 12 cat inregistra de obicei), i-au facut un Algifen injectabil, i s-a facut si un EKG (a iesit bine) si vroiau sa il duca si la un CT, dar pentru ca era deja trecut de 23 si ii dadusem de mult pastiluta de somn, Radu  vroia doar sa doarma in patul lui (mai ales ca la "urgente minore" era destul de multa galagie), asa ca nu m-am opus foarte tare cand a semnat ca vrea sa mearga acasa (intre timp ii trecuse durerea de cap). Pe viitor o sa ne luam un aparat de masurat tensiunea ca sa nu mai fim nevoiti sa ajungem la spital.

Duminica s-a trezit tot pe la 14:30, dar pentru ca nu se regaseste in spatiu si timp, nu se mobilizeaza sa faca nimic. Vrea sa vorbim si spune ca "nu mai vreau, nu mai pot, m-am saturat"... Cand i-am sugerat sa vorbim cu un psiholog care sa ne ajute pe amandoi sa trecem peste perioada asta a spus ca nu vrea si daca vreau eu, pot sa ma duc... Cand am reluat ieri propunerea fara sa mentionez termenul "psiholog"  nu a mai respins ideea. Seara am fost la teatru si la 22:30 adormise.

Vedem ce ne mai rezerva saptamana aceasta. Doamne ajuta!

Doinita

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu