miercuri, 26 iunie 2013

26 iunie - amiaza

Radu a avut o saptamana bunicica (16-23 iunie): s-a trezit in jur de 14, a fost cooperant si nu a mai avut momente de nervozitate accentuata (ba chiar a fost afectuos cu copilul), a avut momente cand si-a amintit lucruri.

Am fost si am discutat cu o neurologa de la Spitalul Municipal (pe baza dosarului medical al lui Radu) despre starea lui Radu si mi-a spus ca cel mai bine ar fi sa se interneze 5 zile, timp in care sa ii faca angiografia 4 vase si sa il urmareasca in vederea ajustarii tratamentului medicamentos pe care il ia acum (daca va fi cazul).

Ne-am vazut de asemenea pe 19 iunie cu o psihologa (pe care lui Radu i-o descriu ca si terapeuta care ne ajuta sa avem mai multa rabdare, sa nu mai fim asa nervosi si care o sa ne arate exercitii de memorie, pe care o sa le facem apoi acasa). La inceput nu a fost foarte incantat ca trebuie sa mergem, desi pusesem programarea la ora 17, ca sa ma asigur ca va fi treaz, mancat si dispus sa "facem ceva". Pe drum a uitat unde si de ce mergem, iar acolo a fost mai reticent la inceput si a recunoscut ca nu tine musai sa fie acolo, dar apoi, cand am continuat cu "testele" si vedea ca se descurca, a mai prins curaj. Din ce teste a lucrat, singurul la care a fost mai deficitar a fost cel in care trebuia sa retina cifre si litere si apoi sa le aranjeze in ordine crescatoare, respectic alfabetica (ex: 6, j, 2, a ); daca le vedea scrise le facea imediat, dar capacitatea lui de stocare este limitata si uita o parte din cifre/litere si evident apoi nu mai avea cum sa proceseze informatia. Am concluzionat ca vom mai merge o data pe saptamana. O sa incepem cu cateva sedinte in care sa invatam tehnici de relaxare a corpului si apoi vom continua si cu exercitii de cognitie/memorie. Seara a fost mai optimist, bune dispus, desi sunt convinsa ca o vom lua de la capat data viitoare.

Referitor la reabilitarea cognitiva despre care scriam anterior, psihologa a spus ca in functie de cum percepe Radu lumea si lucrurile din jur, se va adapta cu terapia.

Pe 21 iunie ne-am revazut cu oftalmologa careia ii povestisem cu aproximativ 2 saptamani in urma ca Radu vede dublu (desi la evaluarea anterioara, prima, nu vedea); mi-am dat seama ca dimineata cand se trezea se uita cand cu un ochi cand cu celelalt la lustra si alte obiecte si cand l-am intrebat mi-a confirmat ca vede dublu. Asa a reiesit si din reevaluarea de vineri, dar se pare ca acesta ar fi un lucru bun, pe care oftalmologa l-a interpretat ca fiind incercarea creierului de a primi informatii si de la ochiul stang, care se forteaza sa isi revina - cat se poate.

Pe 23 iunie l-am convins sa se trezeasca la 10:30 si am fost la Muntele Rosu cu niste prieteni. Mi-a fost copilot la condus, acolo am urcat un deal 3-4 minute, am facut pauza 20-30 minute si apoi am mai urcat 5 minute, cand a zis ca a obosit si s-a ironizat spunand ca a ajuns un "pantofar". Am stat in aer curat si am mai povestit 30-40 minute si apoi am coborat in Cheia, am mancat si ne-am intors spre casa. A fost o zi plina, dar eu cred ca i-a placut. Pe drum, la dus, a plouat. Cat am stat pe deal se incalzise si a remarcat cat e de frumos desi plouase mai devreme (cam la o ora dupa). La intoarcere, cand i-am aratat baltile de la ploaie, nu isi mai amintea ca plouase (cam la 3 ore dupa).

Saptamana asta a inceput cu drumul spre Brasov. Ieri am fost la clinica unde se evalueaza si se fac tratamente cu acupunctura Zhendao. Dupa ce s-a uitat pe CT-ul din 3 ianuarie si pe cel mai recent RMN (cred) si i-am povestit in linii mari despre ce este vorba (era foarte greu, caci eu spuneam in romana unui doctor roman, care ii spunea in maghiara unui doctor chinez - asistentul profesorului chinez, iar acesta ii spunea in chineza profesorului si intrebarile veneau pe acelasi circuit de la ei, iar la un moment dat nu mai stiam daca vorbesc intre ei sau traduc sau daca pot vorbi fara sa ii intrerup). Am inteles ca profesorul medic chinez nu ne poate promite nimic, ca dupa parerea lui nu a fost un simplu atac cerebral (m-au intrebat de vreo doua ori ce au zis doctorii si le-am raspuns ca se presupune ca ar fi o malformatie) si ca acolo ar fi o tumora (probabil de dimensiuni mici, care acum poate nu se vede, dar care poate creste). Au zis ca putem incerca, ca rau nu are ce sa ii faca. Mi-au mai spus ca doarme atat de mult intrucat creierul nu este bine oxigenat si ca are probleme si cu circulatia sangelui (era dat drumul la aer conditionat foarte tare si Radu a mentionat de vreo 4 ori ca ii este frig). I-au facut o prima sedinta de acupunctura (Radu a spus ca l-a durut putin) si am aflat ca sambata vin si in Bucuresti si ca putem continua acolo tratamentul - se face o sedinta pe saptamana, timp de 6 saptamani si apoi pauza si reluata seria de 6 sedinte. Cred ca vom continua cel putin o perioada sa mai facem niste sedinte, macar o serie, sa vedem daca e vreo imbunatatire si poate pana sambata (la urmatoarea sedinta in Bucuresti) imi pun si gandurile in ordine, ca sa le pot pune niste intrebari concrete, caci ieri m-au cam bulversat. Nu am primit nici un document medical pe care sa il pot arata mai departe.

Aseara l-am convins pe Radu sa ne plimbam un pic cu bicicletele (stam la curte, la cativa km de Brasov); desi a fost reticent la inceput ("sa imi rup gatul", "nu pot", "nu am chef "), l-am convins ca mai mult decat sa cada cu bicicleta pe iarba, in curte si apoi pe ulitele din sat, nu are ce sa pateasca. A reusit sa isi tina echilibrul; daca se uita la drum, poate merge chiar bine, daca mai schimba privirea se mai dezechilibreaza si pica. Dar macar a vazut ca se poate (cand am fost la oftalmolog vineri a intrebat-o cand poate sa joace tenis si sa se plimbe cu bicicleta, iar doctorita a spus ca nu stie, dar poate incerca; ca probabil nu va fi Federrer, dar sa incerce, la fel si cu bicicleta).

Urmatorul pas ar fi sa ne internam la Spitalul Municipal si sa facem angiografia 4 vase si sa incercam ajustarea tratamentului medicamentos. Luni dimineata o sa merg la spital sa vorbesc cu doctorita si sa verifice daca merge angiograful, pentru ca are ceva probleme tehnice si sa vedem daca se rezolva pana atunci. Deja Radu si-a exprimat reticenta legata de internare si alte investigatii ("ca tot degeaba le facem"). Sa vedem cum o sa o scoatem la capat si ce raspunsuri mai primim. Doamne ajuta!

Doinita

Un comentariu:

  1. Sunte-ti mereu in gandul nostru si ii tinem pumnii lui Radu si suntem alaturi de tine! Multa sanatate si putereva dorim! Vio si familia :)

    RăspundețiȘtergere