vineri, 26 iulie 2013

26 iulie

Saptamana aceasta starea lui Radu nu s-a schimbat. Am reusit sa ajungem si la psiholog si am mai facut cateva exercitii de cognitie. Vom mai merge de vreo doua ori si apoi vom continua acasa genul acesta de exercitii, asa cum ne-a fost recomandat. Evident nici de acest lucru nu este foarte incantat, dar eu zic ca trebuie sa incercam; nu pot sa il las sa se uite in calculator si sa ma intrebe "apari in poza de pe desktop langa un copil, cine este?" A recunoscut-o pe terapeuta (desi o mai vazuse o singura data), incercam sa mai facem exercitii de memorie, propunandu-ne sa memoram locul unde am parcat masina sau ce tip de fructe am cumparat sau cu cine ne-am vazut cu o zi in urma, etc. E greu pentru ca daca spune ca nu stie si ca nu isi aminteste, indiferent cate indicii sau detalii ii dau, nu stiu cum sa il mai ajut.

Chiar si asa, mergem inainte. Doamne ajuta!

Doinita

duminică, 21 iulie 2013

21 iulie

Saptamana aceasta am fost cateva zile la mare pentru ca era acolo si Petru cu bunicii. Radu s-a bucurat de copil, de apa, desi nu crede ca a fost ceva real. Ma intreaba de cateva ori pe zi in fiecare zi: "cand se ancoreaza in realitate", pentru ca" totu-i un vis tampit" si el vrea sa fie "ca inainte".  El vrea o data/perioada exacta, iar eu nu stiu ce sa ii mai raspund. Acum cel mai greu e cu memoria. Abia ne-am intors de la mare si ii povesteam ceva de Petru, iar el ma intreaba "cine este Petru?"; ne pregatim sa plecam intr-un loc - e suficient sa se duca la baie si cand se intoarce ma intreaba "plecam undeva?"; suntem in masina si ne indreptam spre casa si ma intreaba "de unde venim?" Am avut senzatia ca isi aminteste lucruri, dar cred ca acestea au fost intr-un anumit moment, caci saptamana aceasta nu mai stia nici macar ca a avut un accident vascular: "de ce nu mi-ai spus pana acum?" Realitatea pe care si-o aminteste el este cea in care el se ducea la serviciu, iar copilul era in faza de proiect. Se bucura "daca ar exista", dar nu crede ca este adevarat. Este convins ca este intr-un vis, din care nu poate iesi. Nici evenimente mai indepartate nu si le mai aminteste cum si le-a amintit parca in saptamanile trecute. Accesul la memorie, atat pe termen lung cat si pe termen scurt, il face (cred eu) dependent de mine si asta nu ii face bine. Si inca nu a venit copilul acasa...

Din cate am observat nu mai vede dublu. Nici nu mai stiu daca este un lucru bun sau rau... L-am intrebat si mi-a confirmat si apoi m-a intrebat: "am vazut vreodata dublu?" Cu toate acestea se impiedica destul de des si mai are ceva probleme de echilibru (cred ca din cauza ca nu vede in spatiu).

Se duce in continuare des la baie, atat ziua, cat si noaptea (mai ales in perioada de vara cand bea mai multe lichide, mananca pepene, etc.); in 12 ore de somn se duce de aprox. 5-6 ori, iar ziua si mai des.

Are perioade in care il "mananca" lobul urechilor sau pielea capului sau pieptul (i-au aparut si bubite de la caldura), se scarpina , dar asta ii mai creeaza o stare de iritabilitate. Mai are de asemenea momente in care se enerveaza, dar nu asa de des ca inainte.

Momentan tratamentul nostru inseamna: o pastiluta pe zi Depakine 300 mg la ora 20 si acupuntura zhendao, o data pe saptamana, sambata. Oricum, nu mai vrea sa faca/ia nici un tratament si cu greu il conving sa continuam ("oricum nu ma mai fac bine"). Poate reusim sa introducem din nou o sedinta de psihoterapie pe saptamana.

Mergem inainte. Doamne ajuta!

Doinita

joi, 11 iulie 2013

11 iulie

Radu face progrese de la o saptamana la alta si cred ca in mare parte datorita acupuncturii zhendao. In ultima saptamana a dormit in medie 12 ore si cand se trezeste este mai "prezent" si are ochii mai limpezi (nu incetosati). Mainile si picioarele ii sunt calde si uneori ii transpira palmele (ca inainte de accident). Mi se pare ca isi aminteste mai multe lucruri (nu imi dau seama inca daca e din cauza sa i le-am mai povestit sau chiar si le aminteste "vizual"). Cu cat isi aminteste mai mult, cu atat realizeaza mai bine ca nu isi aduce aminte lucruri (are si momente cand o luam de la capat si intreaba unde lucreaza, daca avem copil, unde este, unde mergem, etc), ca e "amnezic" si se intristeaza spunand ca el nu se mai face bine... ca traieste intr-un vis... ce sa faca sa se trezeasca? cum ii dovedesc eu ca nu e vis?... are in continuare momente de apatie, de lipsa de chef de viata... mai are de asemenea momente in care se enerveaza (din cauza galagiei, a masinilor din trafic sau a oamenilor care fac lucruri ce lui nu ii plac - indiferent daca au sau nu legatura cu el) sau vorbeste inadecvat cu persoane pe care nu le cunoaste ("de ce ati luat-o d-soara pe acolo?") sau nu are rabdare...

Angiografia a iesit normala, adica am eliminat riscul unei malformatii a vaselor. Ramane in continuare posibilitatea existentei unui cavernom - se poate vedea la un RMN 3 Tesla cu substanta de contrast, pe care am putea sa il facem la 6 luni de la ultimul RMN (din octombrie incolo). Oricum, chiar daca se va dovedi ca este cavernom, din cate am inteles nu se poate interveni pentru el, asa ca ne vom concentra pe recuperarea lui Radu. Rezultatul angiografiei, biletul de externare si filmuletul angiografic le vom urca la finalul saptamanii langa celelalte investigatii medicale.

Referitor la ajustarea tratamentului medicamentos: am renuntat de vreo 2 saptamani la cele 2 pastilute de piracetam de 400 mg pentru ca Radu era pe parcursul zilei "prezent". Neurologa ne-a recomandat sa "incercam" cu Aspendos 100mg (Modafinil) - e un medicament nou adus in Romania si nu a mai lucrat cu el, dar as mai astepta cateva zile sa vad cum se mai prezinta Radu, caci pe parcursul zilei nu are momente de somnolenta exagerata, ci mai degraba de oboseala si pana acum numarul de ore de somn a fost descrescator. Tot la recomandarea neurologei, de o saptamana am marit Depakine 150mg la o pastiluta intreaga Depakine 300mg (ora 20) si am redus Ketileptul 100mg la jumatate pana cand aseara l-am scos de tot. A adormit un pic mai greu aseara (pe la 24). In caz ca nu adoarme si ca sa nu ne intoarcem la perioada in care adormea la 4-5 dimineata, ni s-a recomandat Stilnox 100mg sau Zolpidem 100mg.  Asadar, in acest moment luam doar Depakine 300mg.

Ca sa eliminam si posibilitatea unei hipertensiuni, ni s-a recomandat de asemenea sa punem un test holter ambulatoriu pentru monitorizarea tensiunii arteriale pe parcursul unei zile "normale".

Intre timp, am dat o fuga la mare (am stat tot timpul sub o umbrela de 9 m2), unde am facut 3 bai impreuna (a intrat treptat in mare). Asta i-a placut cel mai mult si sper sa putem repeta, caci momentan este singura forma de exercitiu fizic pe care o face. Are in prezent 80 kg si nu e vorba de aspectul estetic, cat de sanatatea lui. Mananca in continuare foarte multe dulciuri (nu se poate opri singur) si i-a revenit din pofta de tigara...

Am ajuns un pic si pana la Piatra Neamt: am fost la cimitir, am vorbit cu parintele (i-a placut foarte mult si pe moment i-a dat incredere), am intrat si intr-un poligon unde a mers un pic si a facut o parcare laterala. Acum vrea sa vada copilul, caci "acum am aflat de el; eu de ce nu am stiut pana acum de el?" (am mai trecut prin fazele astea) si ne pregatim pentru urmatoarea sedinta de acupunctura de sambata.

Multumim Maicii Domnului si Bunului Dumnezeu pentru tot ajutorul!

Doinita 

miercuri, 3 iulie 2013

3 iulie - dupa-amiaza

Am inceput saptamana destul de activi.

Luni s-a trezit la 13:30, iar la 14:45 ieseam din casa: am rezolvat tot felul de lucruri de la 15 pana la 20 (am luat adeverinte de salariat, trimitere pentru internare, tuns - nu reusesc deloc sa il conving sa se barbiereasca; de data asta nici macar sa tundem barba mai scurt..De cand am fost la tuns (acum vreo 3-4 saptamani) si l-am convins sa ii lase se ii tunda barba nu am mai reusit sa i-o mai scurtez pana luni... spune ca ii place asa; foarte greu il conving sa mearga sa faca si dus... "fac mai tarziu, nu am chef acum"; pe dinti in schimb, mai ales seara inainte de culcare, cand nu ii este somn se spala foarte bine.

Are perioade in care spune ca mancarea a fost buna dar si perioade in care spune ca nu are gust... ca parca mananca altcineva in locul lui; chiar si cand ii este pofta de ceva dulce se gandeste ca le mananca degeaba, dar nu renunta la ele. S-a ingrasat destul de tare din cauza rontzaielilor, dulciurilor si meselor tarzii (mananca de prinz pe la 15-16 si apoi de seara pe la 21-22). Ne-am cantarit sambata - 78kg, daca mergea bine cantarul...

Ieri ne-am internat la Spitalul Universitar. Neurologa comparand dosarul si investigatiile imagistice cu starea lui Radu a spus ca s-a recuperat f bine fizic. In schimb psihologa chemata pentru o evaluare, mi-a spus dupa (nu m-a lasat sa stau in camera cu ei) ca nu e bine deloc; ca are probleme pe segmente importante: de memorie, de atentie, lucruri pe care de altfel le stiam... din cate am inteles ne vom revedea lunar (cu internari de o zi) pentru astfel de evaluari. Si vedem intr-un an "ce se alege". Mi-a recomandat de asemenea sa nu il mai las sa doarma asa mult, caci creierul nu este stimulat atunci cand doarme si sa incerc sa ii stimulez atentia si memoria dandu-i sa citeasca si apoi sa reproduca (lucru de care Radu nu e deloc incantat: "nu imi place, nu pot").

Azi facem 6 luni... i-au facut angiografia de dimineata; pentru ca au intervenit pe artera femurala, Radu nu are voie sa se miste 8 ore si pana maine dimineata nu are voie sa se dea jos din pat. I-au facut o perfuzie cu algocalmin ca sa nu il doara dupa ce trece efectul anesteziei locale si incercarea mare va fi sa il mentin culcat, macar pana deseara. Ieri, am dat 3 ture de spital pe parcursul zilei si tot imi spunea "ce cautam noi aici?" "nu avem ce cauta aici", vroia sa ne urcam in autobuz si sa mergem acasa; faptul ca era intr-un loc care nu ii placea, ii dadea si o stare de nervozitate si ar fi lovit masini si jignit oameni necunoscuti, dar a raspuns si frumos omului de la chiosc, de unde am cumparat apa, pentru ca ne servise si vorbise frumos ("tu nu ai face la fel?").Rezultatul angiografiei il voi discuta mai tarziu cu neurologa.

Intre timp am mai primit raspunsuri la intrebari, tot de la neurologa: 
- are voie sa manance dulciuri, chiar si ciocolata neagra, dar cu masura
- are voie o cafea/zi
- 1/2 pahar de vin sau 1 bere
- sa incerc sa ii reduc nr de ore de somn cu o ora/saptamana
- exclus tigara
- "Nu" pentru avion si soare - deocamdata

Lucram si la ajustarea tratamentului mendicamentos. Maine o sa ne externam.

Am primit intre timp aprobare pentru prelungirea concediului medical pana pe 10 oct (maxim). Dupa aceasta data avem 2 posibilitati: reintoarcerea la munca (probabil cu un program scurt, cred ca de aprox 4 ore - nu prea cunosc posibilitatile) sau pensionare temporara (min 1 an de zile; daca vrem reevaluare mai devreme o putem cere).

Mergem inainte. Doamne ajuta!

Doinita

3 iulie - dimineata

Saptamana trecuta s-a incheiat frumos: joi am plecat spre Busteni si am innoptat la Manastirea Caraiman. Ne-am inchinat la paraclisul Maicii Domnului. Am observat ca Radu incepe sa se roage "liber", dar la un moment dat foloseste citat din psalmul 50 si continua apoi sa il spuna pana la capat si il reia in acest mod de 3-4 ori consecutiv. Am trecut si pe la parintele Gherontie, care ne-a binecuvantat si cand i-am spus despre accidentul vascular al lui Radu, i-a zambit si a spus "nu mai are" :)

Vineri am pornit spre casa, pe autostrada Ploiesti-Bucuresti i-am dat lui Radu sa conduca (3 benzi aproape goale, plus banda de urgenta). A condus vreo 35-40 de km, viteza medie de aprox 100km/h, cu observatia ca "tragea" dreapta. Il avertiza in schimb banda de pe asfalt si se redresa usor.

Sambata a fost o zi plina: ne-am trezit pe la 9:30 ca sa ajungem la acupunctura (de data asta am vazut si eu cum l-a intepat: la ceafa, pe piept, pe fata - sinusuri si tample spre ochi si in cap ), apoi la 11:30 era acasa din nou in pat; la 1:30 l-am trezit si a fost de acord sa mergem la o inmormantare (chiar a vrut sa stea in picioare langa biserica - cat a putut- sa auda mai bine predica), apoi am trecut pe acasa, ne-am schimbat si am plecat spre Braila sa il "pupam" pe Petru. A condus aprox 80 de km pe autostrada Bucuresti - Constanta, de data asta mai centrat (a "tras" dreapta doar de vreo 3-4 ori). Vineri a fost mult mai obosit dupa ce a condus, sambata era mai bine desi distanta fusese dubla.

La Braila am stat la terasa, a discutat cu lumea, a fost afectuos cu copilul, chiar a vrut sa il ia in brate de cateva ori, dar piticul nu prea a vrut. Duminica am plecat spre Bucuresti dupa ce s-a trezit si am mancat de prinz. Din ce am observat, dupa cele 2 sedinte cu acupunctura: reuseste sa se trezeasca mai usor (ori dimineata cand e nevoie, ori dupa cele 14 ore- nu ii mai trebuie 2-3 ore sa stea in pat si are ochii mai limpezi, e mai "prezent"), a avut si 2 zile cand s-a trezit dupa 13 ore. Intervalul actual de somn ar fi: 23:30 - 13:30.

Doinita