duminică, 21 iulie 2013

21 iulie

Saptamana aceasta am fost cateva zile la mare pentru ca era acolo si Petru cu bunicii. Radu s-a bucurat de copil, de apa, desi nu crede ca a fost ceva real. Ma intreaba de cateva ori pe zi in fiecare zi: "cand se ancoreaza in realitate", pentru ca" totu-i un vis tampit" si el vrea sa fie "ca inainte".  El vrea o data/perioada exacta, iar eu nu stiu ce sa ii mai raspund. Acum cel mai greu e cu memoria. Abia ne-am intors de la mare si ii povesteam ceva de Petru, iar el ma intreaba "cine este Petru?"; ne pregatim sa plecam intr-un loc - e suficient sa se duca la baie si cand se intoarce ma intreaba "plecam undeva?"; suntem in masina si ne indreptam spre casa si ma intreaba "de unde venim?" Am avut senzatia ca isi aminteste lucruri, dar cred ca acestea au fost intr-un anumit moment, caci saptamana aceasta nu mai stia nici macar ca a avut un accident vascular: "de ce nu mi-ai spus pana acum?" Realitatea pe care si-o aminteste el este cea in care el se ducea la serviciu, iar copilul era in faza de proiect. Se bucura "daca ar exista", dar nu crede ca este adevarat. Este convins ca este intr-un vis, din care nu poate iesi. Nici evenimente mai indepartate nu si le mai aminteste cum si le-a amintit parca in saptamanile trecute. Accesul la memorie, atat pe termen lung cat si pe termen scurt, il face (cred eu) dependent de mine si asta nu ii face bine. Si inca nu a venit copilul acasa...

Din cate am observat nu mai vede dublu. Nici nu mai stiu daca este un lucru bun sau rau... L-am intrebat si mi-a confirmat si apoi m-a intrebat: "am vazut vreodata dublu?" Cu toate acestea se impiedica destul de des si mai are ceva probleme de echilibru (cred ca din cauza ca nu vede in spatiu).

Se duce in continuare des la baie, atat ziua, cat si noaptea (mai ales in perioada de vara cand bea mai multe lichide, mananca pepene, etc.); in 12 ore de somn se duce de aprox. 5-6 ori, iar ziua si mai des.

Are perioade in care il "mananca" lobul urechilor sau pielea capului sau pieptul (i-au aparut si bubite de la caldura), se scarpina , dar asta ii mai creeaza o stare de iritabilitate. Mai are de asemenea momente in care se enerveaza, dar nu asa de des ca inainte.

Momentan tratamentul nostru inseamna: o pastiluta pe zi Depakine 300 mg la ora 20 si acupuntura zhendao, o data pe saptamana, sambata. Oricum, nu mai vrea sa faca/ia nici un tratament si cu greu il conving sa continuam ("oricum nu ma mai fac bine"). Poate reusim sa introducem din nou o sedinta de psihoterapie pe saptamana.

Mergem inainte. Doamne ajuta!

Doinita

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu