miercuri, 7 august 2013

7 august

Nu am mai apucat sa scriu de ceva vreme: piticul a venit acasa pentru o saptamana si ne-a tinut in priza :) Am inceput cu pregatirile: Radu m-a ajutat sa gatesc vreo 3 feluri de mancare intr-o zi, iar in alta a dat cu aspiratorul si mopul prin casa. A incercat sa se trezeasca mai dimineata (in jur de 10 - adica sa doarma doar 10 ore noaptea) ca sa mai petreaca timp cu copilul (desi dupa a patra zi se vedea ca a obosit), se odihnea la pranz 1h - 1h 1/2h si dupa-amiaza ieseam cu el in parc; am fost insotiti in fiecare seara de prieteni (ca sa ii pot supraveghea pe amandoi), cu exceptia unei singure seri in care ne-am descurcat bine si noi trei. A fost afectuos si grijuliu cu copilul, a reusit sa se trezeasca noaptea si sa ma ajute cu biberonul cu lapte (chiar daca a mai avut si scapari: ba deschidea usa la frigider, ba mai fierbea apa care trebuie doar incalzita; atunci cand faceam si ceai, ma intreba pentru ce fierbe apa, cand trebuie dat ceaiul, etc.), iar dimineata cand copilul mai intra peste el in camera si se suia in pat langa el, sa il trezeasca, nu se mai supara.

Radu a inceput sa isi foloseasca telefonul, i-am dat si portofelul (pe care le tine tot in rucsacul meu). A inceput sa mai intre singur in magazin sa cumpere paine, fructe (eu il astept in fata magazinului sau in masina). De 2 zile il las sa isi aleaga si hainele cu care sa se imbrace. A inceput sa isi mai aminteasca cate ceva din ce a facut cu o zi, doua inainte si cateodata si de unde venim sau unde mergem (chiar daca de fapt sunt intrebari pe care mi le adreseaza, ca sa ii confirm).

Din pacate imi spune in continuare de multe ori pe zi ca el este convins ca totul este un vis, ca nu este real. Are si momente in care spune ca nu isi mai revine si ca nu are rost sa mai faca nici un tratament. Se enerveaza foarte usor, pe nimicuri (de genul cum este parcata vreo masina pe trotuar), nu are rabdare (ca vine greu liftul; ca nu sunt gata sa iesim afara, desi trebuie sa pregatesc si pe el si copilul si sa ma imbrac/incalt si eu) si vorbeste urat: nepoliticos, grosolan atat cu cei apropiati si cateodata chiar cu necunoscuti. Judeca foarte usor oamenii si are senzatia ca doar el are dreptate si logica lui este cea buna, chiar daca ii dai argumente care il contrazic. Nu gusta toate glumele si face glume, pe care de multe ori tind sa le iau ca si lucruri serioase, iar el imi spune apoi zambind: "am glumit"...

Socializam aproape in fiecare seara: iesim afara, ne vedem cu prietenii; in timpul zilei gasesc activitati sa ne tina ocupati: mai rezolvam treburi administrative, am fost la dentist, ne-am plimbat un pic cu bicicletele prin Kiseleff, mergem la film, la biserica, mai trecem pe la serviciu pe la Radu etc. Am mai fost si la psiholog de 2 ori, dar si aici am facut (sper eu) o pauza pentru ca nu mai vroia. Avem in schimb date niste exercitii de cognitie si memorie pe care le putem face in luna august si in septembrie sa mergem pentru raspunsuri si interpretari.

Am primit o oferta de internare si evaluari gratuite din partea celor de la Sanador, special creata pentru Radu, pe care am "onorat-o" in cursul zilei de ieri (Radu a acceptat in ideea ca va fi un doctor care ii va putea spune cand se va ancora in realitate): am fost vazuti de un neurolog si un psihoterapeut. Bineinteles ca am fost vizitati si de prof. Ciurea si dr. Luca. Toti au fost bucurosi sa il vada si impresionati de progresele facute. Rapoartele medicale si biletul de externare le voi urca undeva la sfarsitul saptamanii in dosarul medical. Concluzia e ca progresele lui Radu din ultima luna, pe care le-am descris, fac ca pronosticul de vindecare sa fie unul bun: are sanse sa isi revina aproape complet (sunt inca destul de rezervati in privinta ochiului si e posibil sa nu isi mai aduca aminte din trecut anumite lucruri - mici "gauri negre" - dar Radu sa functioneze f. bine in prezent). Prof. Ciurea a spus ca pentru fiecare zi de stat in coma (aprox. 2 saptamani) are nevoie de aprox. o luna de recuperare, iar psihoterapeuta a estimat cam la un an si jumatate recuperarea completa. Asadar, mai avem, sa zicem, un an... sau cine stie, cat o vrea Dumnezeu...

Ca si recomandari speciale fata de ce a primit/luat pana acum ar fi:
- Coaxil 12,5 g pentru dispozitia sa depresiva - sa vada si partea plina a paharului (ultima data cand am fost la sedinta si psihologa ne-a spus ca descrierile lui Radu vis-a-vis de cum vede el lumea - ca prin vis, ireal - sunt asemanatoare cu cele ale pacientilor cu depresie)
- hipnoza pentru aduceri aminte; desi Radu a fost reticent (nu crede in asta), eu zic ca daca nu are efecte secundare, ar merge incercat orice.
In rest, o forma mai avansata de Piracetam - pentru memorie si concentrare si recomandare pentru psihoterapie. Vom reveni la psihoterapeut peste 2 saptamani sa vedem cum reactioneaza Radu la tratamentul antidepresiv si vedem atunci, poate incepem si sedintele de psihoterapie - mi s-a parut ca Radu a fost mai cooperant si mai deschis in discutia cu psihoterapeuta decat cu psihologa (nu stiu daca a fost vorba despre chimia intre persoane sau astepta un raspuns vis-a-vis la momentul cand "se va ancora in realitate").

Am mai primit de asemenea recomandari sa nu mai doarma asa de mult, sa inceapa sa munceasca 2-3 ore (ca sa nu se mai concentreze/streseze atat pe aducerea aminte si sa relaxeze partea aceasta, iar atunci cand o acceseaza sa isi poata aminti). Radu primise deja incurajari (oferte concrete, cu calculator disponibil) de la sefi sa vina la birou, chiar si ora, chiar si numai pentru a citi sau a sta de vorba, sa afle ce s-a mai intamplat, sa il ajute la reintegrarea in colectiv, munca, etc; desi initial a zis "da", toata saptamana acasa mi-a spus ca trebuie sa se duca sa anunte ca nu poate veni (intai pentru ca nu se simte in stare, apoi ca ar vrea sa mai stea acasa). Nu l-am fortat, dar acum venind si de la medici, o sa incerc sa il mobilizez cu 1 septembrie, macar o ora - doua (asa anuntase si la serviciu, dar vreau sa ma asigur ca tine minte si o sa se tina de cuvant).

Prof. Ciurea i-a spus lui Radu ca acum depinde doar de el recuperarea: sa aiba ambitia si determinarea sa se refaca cat mai repede. "E usor de spus"... ar spune Radu... chiar si eu, dar mergem inainte. Doamne ajuta!

Doinita

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu